Lecția 1.
Hoțul,
după Tudor Arghezi

Lecția 1.
Hoțul
după Tudor Arghezi

 Uneori, în texte sunt relatate întâmplări trăite de autor.

 Citește povestiri din volumul Cartea cu jucării, de Tudor Arghezi, și vei afla întâmplări din viața celor doi copii ai auto­rului, Mițu și Baruțu.

 Prezintă colegilor o po­vestire care ți-a plă­cut.

 

 Exprimă-ți prima reac­ție față de întâmplările povestite în text, aso­ciindu-le cu un ritm sau cu o melodie.


1.
 Citiți pe roluri.

2. Transformă în povestire dialogul dintre tată și copii.

3. Enunțul selectat din text în care se află o enumerare este:

4. Întocmiți, în perechi, planul simplu de idei al textului.

5. Povestește oral, apoi în scris, fragmentul în care se spune cum fura ursul dulciurile.

 

 Relatând întâmplări tră­­ite în viața reală, povestitorul devine și el personaj.


6.
 Joc de rol.
Imaginează-ți că ești băiatul sau fetița din text și te întâlnești într-o zi cu ursul, tocmai când fură dulciuri. Ce faci? Ce spui? Cum crezi că va reacționa ursul? Alege un coleg/o colegă care va fi ursul și jucați scena.

7. Ce părere ai? De ce crezi că ursul era văzut doar de copii? Argumentează.

1. Selectează varianta corectă de răspuns în fiecare situație dată.  

2. Ai aflat din text că ursul nu era fioros. Găsește două argumente care să susțină afirmația.

3. În text se precizează faptul că dispariția dulciurilor continuase și după alungarea ursului în pod. Consideri că tot ursul era vinovat? Găsește un argument pro și unul contra.

4. Axa timpului. Lucrați în grupe de trei. Fiecare grupă va selecta, din textul citit, informații specifice unui anumit moment din desfășurarea acțiunii: trecut, prezent, viitor. Reprezentați cele trei secvențe pe o axă a timpului, ca în model.

1. a. Citește relatarea pe care i-o face Andrei Danei:

2. b. Observă și precizează:

în ce ordine sunt prezentate faptele?

cine este povestitorul întâmplării?

despre ce relatează Andrei?

faptele prezentate pot fi reale sau imaginare? Motivează.

 

 Relatarea este un scurt text oral sau scris, în care sunt prezentate fap­te, întâmplări trăite, citite sau vizionate, așa cum s-au petrecut în realitate.

 Relatarea unei întâm­plări trăite presupune:

ordonarea faptelor pe­trecute;

formularea, dintr-o perspectivă proprie, a unor e­­nun­țuri legate prin în­țe­les;

exprimarea clară și corectă a ideilor, a părerilor.


2.
 Relatează, în scris, o întâmplare trăită de tine într-o zi de școală. Vei reuși dacă:

respecți etapele realizării unui text scurt;

observi că ești urmărit cu atenție și ești înțeles de colegi;

revizuiești textul.

Prezintă, în fața cole­­gilor, jucăria ta preferată, pornind de la următoarele întrebări:

• Care e jucăria prefe­rată?

• Cum arată ea?

• Din ce este confec­ționată?

• Ce amintiri mă leagă de aceasta?

 Ce acțiuni realizez cu ajutorul ei?

1. Observă imaginea, apoi rezolvă cerințele de mai jos.

     a. Formulează enunțuri despre ființele și obiectele din imagine.

     b. Identificați, în enunțurile formulate, cuvintele care exprimă o ac­­țiune, o stare sau existența ființelor, a obiectelor.

 

 Există cuvinte care ex­primă acțiunea (merge, cântă, scrie), starea (stă, tace) sau exis­tența (este, există) ființelor, lucrurilor, feno­menelor naturii. Aceste cuvinte se numesc verbe.

2. Bifează doar cuvintele care exprimă o acțiune, starea sau existența unui obiect.

3. Citește textul, apoi rezolvă cerințele date.

„Lizuca și cățelul sunt în pădure. Ei stau lângă o răchită. Cioplesc o toacă din lemn de tei. Când vântul va bate, toaca va suna. Bunicii o vor găsi.“

a. În text există:

b. Grupează verbele identificate în text în categoria potrivită.

4. Schimbă forma verbului, după model. Ce observi?

• Andrei scrie tema.             Tudor merge la circ.

• Andrei nu scrie tema.      Ioana așteaptă autobuzul.

 Cuvântul „nu“ așezat înaintea unui verb schim­bă înțelesul enunțului.

1. Explică scrierea cuvintelor evidențiate în enunțurile date.

Ursul se arăta numai copiilor.   • — Nu mai e ciocolată, zise băiatul.

2. Completează enunțurile selectând varianta corectă.

 Cuvinte istețe. Scrie propoziții în care cuvintele „sare“ și „poartă“ să aibă înțelesuri diferite.

Notează, în dreptul fie­căruia, ceea ce exprimă.