Lecția 9. Verbul

Lecția 9. Verbul

1. Joc. Scrie, în același timp cu toți colegii de clasă, cel puțin un cuvânt care arată ce acţiuni face Petruța în povestirea Oracolul de Mircea Cărtărescu.

„Petruţa le făcea copiilor un oracol, adică le citea nişte întrebări dintr-un caiet: dacă au vreun iubit, din ce clasă e, dacă e înalt sau scund, blond sau bru­net, dacă învaţă bine etc., şi pentru fiecare răspuns trăgea câte-o liniuţă în caiet. Apoi tăia liniuţele câte trei şi ieşeau nişte cifre: 323, 132, 231 etc. După ele îţi spunea dacă cel la care te gândiseşi te iubeşte sau nu, sau doar îi placi, şi mai erau şi alte răspunsuri posibile. Toată lumea râdea şi se distra.“

Oracolul de Mircea Cărtărescu

2. Ce părți de vorbire sunt cuvintele notate de voi?

Felul verbelor

1. Petruța pare o mică vrăjitoare modernă, la fel ca Harry Potter, pentru că îl vindecă pe băiat și ghi­cește gândurile. Ci­tește/ascultă rețeta pe care i-a scris-o în oracol unei prietene a ei.

2. Citește enunțurile care se referă la textul de mai sus și stabilește care dintre acestea este adevărat.

3. Asociază verbele auxiliare prezente în rețetă cu modurile și timpurile verbale în a căror componență se regăsesc.

4. Bifează casetele enunțurilor în care verbele a vrea și a avea sunt folosite ca verbe predicative.

Verbul este partea de vorbire care arată acțiunea, starea sau existența.

Verbele sunt:
• predicative, când alcătuiesc singure predicat (de exemplu: Am o rețetă veche.);
• nepredicative, când nu alcătuiesc singure predicat (de exemplu: Am inventat o formulă magică.). 

Verbele nepredicative care ajută la formarea unor moduri și timpuri se numesc verbe auxiliare.
În limba română, verbele auxiliare sunt:
• a avea, care ajută la formarea perfectului compus, modul indicativ:
Am cules cimbrișor.
• a vrea, care ajută la formarea viitorului standard și a viitorului anterior, modul indicativ:
După ce vei fi preparat poțiunea, vei stropi caietele.
• a fi, care ajută la formarea viitorului anterior:
Voi fi găsit ouă de șarpe, când voi veni la tine. 

Funcția sintactică reprezintă rolul unei părți de propoziție în enunț. Verbele predicative au funcția sintactică de predicat verbal.

De exemplu: În final, pune un praf de pudră de broască uscată.
pune = verb predicativ cu funcția sintactică de predicat verbal

Modurile și timpurile învățate

1. Scrie modul fiecărui verb de mai jos.

2. La ce timp sunt verbele la modul indicativ identificate la exercițiul precedent?


Modul indicativ arată o acțiune sigură, reală. Este singurul mod care are toate timpurile (prezent, trecut, viitor).
Prezentul arată desfășurarea acțiunii în momentul vorbirii. Prezentul se construiește cu:
• desinențe, sunetele sau grupurile de sunete care indică persoana și numărul verbului; de exemplu: cântăm, ziceți;
• sunete sau grupuri de sunete care indică timpul; de exemplu: cântați, lucrează, vorbim;
Există desinență zero, reprezentând o informație gramaticală (lucrez Ø). Absența sunetelor sau grupurilor de sunete care indică timpul constituie tot informație gramaticală (cânt Ø Ø).
Verbele cu infinitivul în -a și -i pot avea sau nu forme cu -ez- sau -esc- la indicativ, prezent. De exemplu: Bănui cine este vinovatul (corect: bănuiesc); Perturbează ora. (corect: perturbă).

4. Normă și abatere. Care sunt formele corecte ale cuvintelor?

5. Pune în cutia potrivită verbele de mai jos care sunt la modul indicativ, timpul trecut.

6. Precizează din ce sunt alcătuite verbele la perfect compus de la exercițiul 5.


Trecutul arată desfășurarea acțiunii înainte de momentul vorbirii. Trecutul are patru forme:
• imperfectul
• perfectul compus
• perfectul simplu
• mai-mult-ca-perfectul

Imperfectul exprimă o acțiune trecută care se desfășoară în același timp cu o altă acțiune trecută, având valoare durativă.

Sunetul și grupul de sunete care indică timpul imperfect sunt -a- și -ea-.

Perfectul compus exprimă o acțiune trecută și terminată în momentul vorbirii.

Este alcătuit din forme specifice ale verbului auxiliar a avea + participiul verbului de conjugat (am cântat).

Perfectul simplu exprimă, în limba literară, o acțiune trecută și terminată în momentul vorbirii. Are același sens cu per­fectul compus, fiind, în limba literară, timpul povestirii la persoana a III-a. Astăzi, în limba literară vorbită, acest timp a dispărut, luându-i locul perfectul compus. Este folosit doar cu intenție ironică: Vorbi și el!
Totuși, regional (în Oltenia, Banat, Crișana și o parte din Maramureș), este folosit în mod curent, dar cu un alt sens, exprimând o acțiune terminată de curând, în ultimele 24 de ore.
Sunetele și grupul de sunete care indică perfectul simplu sunt: -a-, -u-, -se-, -i-, -â-.
Desinența de perfect simplu este alcătuită din două părți: un segment -ră- (cu realizare zero la singular) și un segment final, comun cu alte timpuri (ascultarăţi, ziseră).

Mai-mult-ca-perfectul exprimă o acţiune trecută şi terminată înaintea altei acţiuni trecute.
Grupul de sunete care indică mai-mult-ca-perfectul este -se-, aflat după sunetul care indică perfectul simplu (căutasem, apăruseşi, ziseserăm, dormiserăţi).
O greşeală frecventă apare la persoana a II-a, singular, prin folosirea desinenţei -i în loc de -şi: alergasei (corect: alergaseşi), vorbisei (corect: vorbiseşi). La persoana I şi a II-a plural, formele fără -ră- sunt învechite şi populare, nefiind acceptate.

7. Menționează desinențele și sunetele sau grupurile de sunete care indică timpul în verbele de mai jos.

8. Normă și abatere. Indică enunțurile corecte de mai jos.

9. Limbă vorbită și limbă scrisă. Grupează verbele de mai jos în două categorii: viitor de limbă vorbită și viitor de limbă scrisă.

10. Limbă vorbită și limbă scrisă. Citește enunțurile de mai jos și precizează care afirmație din casetele date este adevărată. 

a. Petru o culege ierburi pentru fierturi.
b. Tu ăi mesteca în ceaun și eu oi descânta.
c. Om avea numai noroc.
d. Ei n-or cere ajutorul. 

11. Numește felul viitorului verbului scris italic în enunțul de mai jos. Explică din ce este alcătuit. 

Când vei sosi acasă, voi fi terminat prepararea poțiunii magice. 

12. Menționează când se desfășoară acțiunea exprimată de verbul scris italic și când se petrece, în raport cu acțiunea primului verb din enunț.

După ce am făcut vraja, aveam să plecăm la școală.

Viitorul arată o acţiune care se va desfăşura după momentul vorbirii.
Viitorul are trei forme:
• viitorul standard;
• viitorul anterior;
• viitorul în trecut.

Viitorul standard arată o acțiune desfășurată după momentul vorbirii și are forme:
• de limbă scrisă, alcătuite din verbul auxiliar a vrea + infinitivul verbului de conjugat (de exemplu, voi asculta);
• de limbă vorbită, alcătuite în două feluri: am să ascult (verbul a avea + o formă a verbului de conjugat), o să ascult (o invariabil + o formă a verbului de conjugat).
Există şi un viitor popular alcătuit din forme ale verbului a vrea (din care cade v de la iniţială) + infinitivul verbului de conjugat (oi cânta).

Viitorul anterior exprimă o acţiune viitoare, terminată înaintea altei acţiuni viitoare.
Este alcătuit din verbul auxiliar a vrea + verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat.
Astăzi, acest timp aproape a dispărut din limbă, fiind folosit rar şi atunci obligatoriu în relaţie cu un viitor standard. De exemplu: Când voi ieşi afară, vor fi format echipa.

Viitorul în trecut exprimă o acţiune viitoare desfăşurată în trecut.

Este alcătuit din imperfectul verbului a avea şi o formă a verbului de conjugat. De exemplu: După ce mi-am pus căştile, aveam să ascult melodia mea preferată.

Modul imperativ arată o acţiune posibilă, realizabilă, exprimând un ordin, un îndemn, un sfat, o rugăminte.
Are forme doar pentru persoana a II-a, singular şi plural. Nu are forme specifice de timp.
Imperativul are două forme:
• formă afirmativă; de exemplu: Ascultă! Ascultaţi!;
• formă negativă, alcătuită la persoana a II-a, singular, din cuvântul nu + verbul de conjugat la infinitiv (Nu asculta!) şi la persoana a II-a, plural, din cuvântul nu + imperativul afirmativ (Nu ascultaţi!).

14. Precizează forma verbelor din propozițiile de mai jos.

1. Completează enunțurile cu verbele dintre paranteze la modul indicativ, timpul prezent.

2. Alege forma corectă a verbelor la indicativ, prezent din propoziţiile de mai jos.

3. Construieşte enunţuri cu cealaltă formă verbală de la exerciţiul precedent.

Tema 1

4. Plasează verbele date pe frunzele corespunzătoare ale trifoiului norocos.

5. Găseşte intrusul din fiecare serie de mai jos.

6. Trece, de la persoana a II-a, plural, la persoana a II-a, singular, urmă­toarele verbe:

7. Selectează verbele la viitor care au forme de limbă vorbită.

8. Identifică verbele la modul imperativ din propoziţiile date, precizând persoana, numărul şi forma acestora.
a. Puneţi mâncarea pe foc!
b. Nu consuma băuturi carbogazoase!
c. Deschide fereastra şi aeriseşte camera!
d. Nu-l plânge!

9. Este corect scris enunțul dat?

10. Analizează verbele din textul de mai jos, după modelul dat.

Tema 2

     „Ori de câte ori mami avea treabă, îl aducea la această tanti Viki. Când maică-sa intră din nou în sufrageria plină de lucruri, Radu stătea în fotoliu, cu laptopul pe genunchi.
     Îl absorbeau fotografiile colorate. Intrase pe halucinant.ro şi clicăia la repezeală obiectele expuse. Văzu o serie de gadgeturi, apoi apăsă pe haine de vrăjitori. O fată clipea din ochi, sub pălăria neagră. Mai văzuse astfel de obiecte. Deja avea acasă bagheta lui Harry Potter şi inelul care îndeplineşte trei dorinţe.“

După Doina Ruşti, O zi cu tanti Viki

„avea“ – verb predicativ, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a,
                  numărul singular, funcţia sin­tactică de predicat verbal

Imaginează-ţi că eşti reporter la o emisiune TV de cultivare a limbii. Întreabă-i pe colegii tăi ce este greşit în enunţurile de mai jos şi fă un tabel cu răspunsurile corecte și incorecte obținute.
a. Vroiam să fac o magie.
b. N-o mai zi şi a doua oară!
c. Făceţi-mă să înţeleg acest lucru!
d. Alergătorul încetinează ritmul și degeaba ne făcusem iluzii că va câştiga.

Tema 3