Lecția 7. Valori
ale culturii populare
în spaţiul românesc.
Etnii și jocuri
de copii 

Lecția 7. Valori
ale culturii populare
în spaţiul românesc.
Etnii și jocuri
de copii

1. În textele literare din această unitate ai observat că prieteniile se leagă adesea și între oameni care aparțin unor medii, culturi sau minorități etnice diferite. Tu ai vreun prieten care aparține unei alte minorități etnice decât a ta? În clasa ta ce minorități etnice există?

2. Lucrați în perechi. Enumerați câteva minorități din spațiul geografic al României. Priviți harta alăturată și identificați culorile folosite pentru următoarele mino­rități: maghiari, sârbi, tătari și ucraineni.

1. Citește fragmentul de mai jos, extras din amintirile scriitorului Ioan Slavici, Lumea prin care am trecut, volum apărut postum, în 1930, despre școala din satul natal, Șiria.

„În prima clasă gimnazială ne aflam vreo sută de băieți dintre care numai puțini știau limba maghiară. Cam jumătate din clasă erau români, care își aleseseră locurile mai ales în băncile din fund și nu aveau legături cu ceilalți colegi ai lor. Eu și Sima nu ne aflam printre dânșii. Lasă că ungurește vorbeam tot atât de bine ca românește, dar între colegii mei de bancă erau doi șirieni, amândoi maghiari, vecini și prieteni de joacă. Era lucru firesc să ședem eu și Sima în bancă lângă aceștia și să ne împrietenim cu prietenii lor.“

2. Privește fotografiile de mai jos, preluate de pe site-ul Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Care dintre jocurile reprezentate ți se pare cunoscut? Te-ai jucat și tu vreun joc asemănător?

3. Descrierile de mai jos, preluate din studiul Tratat de sociologie rurală de Ilie Bădescu, Ozana Cucu-Oancea și Gheorghe Şişeştean, surprind jocuri din diverse comunități etnice.

a. Explică ce asemănări și ce deosebiri observi între fotografiile de la exercițiul 2 și descrierile jocurilor.
b. Ți se par asemănătoare aceste jocuri cu unele pe care le-ai jucat? Cum îți explici acest lucru?

Țuiul (joc cules dintr-o comunitate de români) – acest joc se juca cu ogoiul, o minge din păr de capră, dar și cu un băț de 25 de centimetri. Se făcea o gropiță în pământ unde se punea mingea și se arunca cât mai departe. La o distanță oarecare stătea cineva care înregistra locul în care a căzut mingea. Câștiga cel care arunca mai departe.

Bújj, bújj, zöld ág... (joc cules dintr-o comunitate maghiară) „Treci, treci, ramură verde, frunzuliță verde: poarta de aur e deschisă, treceți pe sub ea.“ (traducere în limba română) Doi copii stând față în față se prind de câte o mână și formează bolta (arcada). Ceilalți copii se prind în lanț și, aplecându-se, trec pe sub boltă mărșăluind pe ritmul cântecului. La sfârșit bolta se lasă în jos și oprește trecerea următorilor copii. Primii doi opriți formează o nouă arcadă. Jocul continuă în același mod.

O podo baruno (joc cules dintr-o comunitate de romi) „Podul de piatră s-a dărâmat/A venit apa și l-a luat/Vom face altul pe râu în jos/Altul mai trainic și mai frumos.“ (versuri din varianta în limba română a acestui joc) Doi copii își împreună mâinile ținute sus, în formă de arc, de semicerc, sugerând un pod. Ceilalți copii trec pe sub el în șir, câte doi, iar perechea care ajunge ultima este prinsă de susținătorii podului și aceasta le ia locul. Jocul continuă și mereu alte perechi devin susținătorii punții pe sub care se trece.

Interferențele culturale îmbogățesc cultura populară a popoarelor, fapt reflectat și în spațiul cultural românesc.
Comunitatea etnică reprezintă un grup de persoane care trăiesc într-o țară sau într-o localitate, au aceeași etnie, împărtășesc o limbă comună, tradiții, obiceiuri și credințe religioase.
Între comunitățile etnice există contacte și influențe culturale, iar jocul reprezintă una dintre activitățile prin care copiii din comunitățile aflate în același spațiu intră în contact.
Multe dintre jocurile copilăriei se regăsesc în toate comunitățile etnice de pe teritoriul României, jocul presupunând un limbaj universal.

1. Enumeră cât mai multe jocuri pe care copiii, indiferent de etnie, le pot juca fără să aibă nevoie de cuvinte.

2. Privește picturile de mai jos și propune câte un titlu nou pentru fiecare. Compară titlurile propuse de tine cu cele atribuite acestor tablouri de autorii lor. Ce jocuri crezi că joacă acești copii? Îți sunt familiare?

3. Lucrați în perechi. Discutați despre o situație când v-ați jucat cu un copil cunoscut întâmplător, din România sau din altă țară. Explicați cum ați depășit barierele de limbă, dacă a fost cazul, și povestiți despre emoțiile pe care le-ați trăit, despre momentele amuzante.

4. Lucrați în grupe de 4 – 6 elevi. Inventați un joc nou, cât mai neobișnuit, care să poată fi jucat fără cuvinte, de copii de diverse etnii. Stabiliți un set de 4 – 6 reguli pentru acest joc. Un elev din fiecare grupă prezintă întregii clase jocul inventat. Alegeți împreună, prin vot, jocul cel mai reușit.

Alege un joc cunoscut. Poate fi, de exemplu, fotbal, șah, cărți etc. Alcătuiește o planșă cu imagini (fotografii, desene, picturi etc.) care să ilustreze diversitatea culturilor în care acesta este practicat, atât în prezent, cât și de-a lungul timpului.