Lecția 3. Epitetul. Versificaţia

Rolul figurilor de stil într-un text descriptiv

1. Precizează, în fiecare caz, ce sens are cuvântul fulg.

4. Complează, în caiet, tabelul de mai jos. La solicitarea profesorului, prezintă apoi colegilor produsul realizat.

Figurile de stil dintr-o operă literară au rolul de a da expresivitate acesteia, exprimând un complex de semnificaţii ce trebuie descoperit prin lectură de către cititor, care le raportează la context și la propria înţelegere. Pentru descifrarea textului, nu este suficientă identificarea figurilor de stil, fiind necesar să li se dea un sens în relație cu ansamblul textului în care apar.

Într-un text descriptiv, figurile de stil conturează în mod original elementul descris.

2. Ce sens dai expresiei oceanul de ninsoare din ultima strofă? Alege varianta potrivită, de mai jos.

Epitetul

1. Precizează adjectivele care indică însușiri deosebite ale obiectelor în fragmentele de mai jos.

2. Ce parte de vorbire determină cuvântul voios din versul „În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi“? Pentru a răspunde corect, gândește-te a cui este însușirea indicată de voios.

3. La ce se referă adjectivele din umeri dalbi și zale argintie?

4. Notează ce arată substantivul scris italic în fragmentul: „Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi“.

5. În fragmentul „se îmbracă mândra țară“, adjectivul mândra formează și una dintre figurile de stil:

Epitetul este figura de stil care constă în determinarea unui substantiv sau a unui verb prin cuvinte ce evidențiază însușiri deosebite ale obiectului sau ale acțiunii.

Epitetul poate determina:
• un substantiv; „sanie ușoară“ (epitet exprimat prin adjectiv); „fiori de gheață“ (epitet exprimat prin substantiv ce indică nume de materii, de metale prețioase, pietre prețioase etc.);
• un verb; „voios răsună“.

Când se referă la culoare, epitetul se numește epitet cromatic („umeri dalbi“).

Epitetul se poate combina cu alte figuri de stil, existând epitet personificator („mândra țară“).

După numărul de termeni, epitetul poate fi:
• simplu: „clăbuci albii“;
• dublu: „soarele rotund și palid“;
• triplu: „pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare“ (Vasile Alecsandri, Sania);
• în cumul: „Rece, fragilă, nouă, virginală,/Lumina duce omenirea-n poală.“ (Tudor Arghezi, Vânt de toamnă).

1. Identifică epitetele din prima strofă a poeziei Iarna de Vasile Alecsandri și arată oral ce semnificație au.

2. Explică rolul epitetelor în schițarea spațiului descris de versurile: „Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,/Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum.“

3. Alcătuiește două enunțuri în care să existe câte un epitet personificator pentru fulg și plop.

Versificația

1. Care este numărul de silabe ale fiecărui vers din prima strofă a poeziei Iarna de Vasile Alecsandri? Selectează răspunsul corect.

2. Alege răspunsul corect, după verificarea numărului de silabe din fiecare vers al strofelor date.

4. Stabilește dacă afirmația dată este adevărată sau falsă.

5. Bifează ce versuri de mai jos se termină în aceleași sunete.

Versificația sau prozodia se ocupă cu regulile de construcție a poeziei, care este o formă specială de exprimare, caracterizată prin folosirea armonioasă a sunetelor.

Versul este un rând dintr-o poezie. Măsura reprezintă numărul de silabe dintr-un vers.

Măsura poate fi variabilă, existând versuri scurte (de 5 – 6 sau 7 – 8 silabe) și versuri lungi (de 12 – 18 silabe). Măsura poate fi constantă în toată poezia sau poate varia.

Strofa este o grupare de versuri, în număr variabil, despărțită de alte asemenea unități printr-un rând alb.

Rima constă în potrivirea sunetelor de la sfârșit de vers, începând cu ultima vocală accentuată.

Într-un catren (strofă alcătuită din patru versuri), poate exista:
• rimă împerecheată, când primul vers rimează cu al doilea și al treilea cu al patrulea (a a b b);
• rimă încrucișată, când primul vers rimează cu al treilea și al doilea cu al patrulea (a b a b);
• rimă îmbrățișată, când primul vers rimează cu al patrulea și al doilea cu al treilea (a b b a);
• monorimă, când toate versurile rimează (a a a a).

Ritmul constă în succesiunea regulată și armonioasă a silabelor accentuate și neaccentuate dintr-un vers. Prin repetiția ordonată a accentelor, versurile se aseamănă cu muzica.
Când versurile nu rimează și nu au ritm, se spune despre acestea că sunt albe.

1. Notează epitetele din versurile de mai jos, arătând apoi oral ce sugerează fiecare.

2. Indică tipul de rimă din versurile de la exercițiul 1.

3. Care este măsura fiecărui vers de mai jos?

4. Ce fel de strofă formează versurile de la exercițiul 1, din punctul de vedere al grupării?

1. Compune o poezie despre iarnă cu titlul Adunare neobișnuită. Scrie trei strofe, pornind de la adunările notate alăturat, ca în modelul următor:

Unu și cu unu, doi.
Iarna rece e în toi.
Vânt și frig fac totul sloi.

Redactarea poeziei

2. Citește-le colegilor poezia pe care ai compus-o la exercițiul anterior și ascultă ceea ce au creat colegii tăi. Votați cele mai reușite poezii, pe care autorii le pot și ilustra, apoi reuniți-le într-o cărticică a clasei. Puteți face fotografii cu poeziile ilustrate, pe care să le prindeți într-un fișier .pdf, obținând astfel o versiune digitală a cărții cu poezii create.

Caută poezii cu strofe de 6 – 12 versuri. Transcrie-le și ordonează-le în portofoliu de la cea care ți-a plăcut cel mai mult la cea care ți-a plăcut cel mai puțin.

Temă