Bradul, prin calitatea sa de a rămâne veşnic verde, este un simbol al vieţii eterne, al prosperităţii și al fertilităţii.

În spaţiul românesc are o simbolistică aparte, probabil venită de la geto-daci, pentru care era un arbore magic, cu puterea de a lega toate nivelurile universului:
• subteranul, ce reprezintă lumea nevăzută, fiindcă rădăcinile sale sunt înfipte în pământ; 
• suprafaţa terestră, zona vieţii umane obişnuite; 
• cerul, considerat lumea soarelui, la care urcau sufletele străbunilor ca să reînvie, crengile bradului fiind un fel de scară.

Prin verticalitatea lui, bradul reprezintă un drum ascensional spre veşnicie, având înzestrarea de a ajuta la comunicarea dintre lumea subterană, cea te­restră şi aceea celestă. Astfel, devine un arbore ce ocroteşte viaţa omului şi îi îndepărtează teama de moarte, însoțindu-l la trecerea în alt mod de existenţă, veşnicia spirituală. Prin forma sa, bradul a intrat în mentalitatea creştină ca un simbol al Sfintei Treimi. Tămâia, care este o răşină, reprezintă, de asemenea, un element purificator şi ocrotitor.

Apariţia bradului în toate riturile de trecere româneşti le individualizează în spaţiul european, prin faptul că acest arbore este un sprijin al tânărului în iniţierea sa, ajutându-l să-şi dovedească puterea, inteligenţa și curajul, când este supus la probe ce amintesc de cele din basme.

Atribuirea de puteri ocrotitoare crenguţelor de brad este preluată de la romani şi apare şi în alte obiceiuri menținute în unele sate românești: punerea de ramuri de brad la coama unei case în construcţie, la hăţurile cailor, la căruţele ce transportau lemne.

Imaginea bradului este frecventă în mediul folcloric, fiind prezentă, stilizată, pe covoare, ştergare, ii, cojoace, lăzi etc.

Plugușorul este un obicei de Anul Nou, cu un caracter agrar și magic, principalul său scop fiind urările de an îmbelșugat.

Întregul ceremonial prezintă simbolic muncile câmpului prin recuzita folosită, prin gestul de a trage prima brazdă la ieșirea din curte, prin primirea darurilor de la gospodarul căruia ceata i-a urat. Textul amplu este o poezie descriptivă a muncilor câmpului, de la arat până la obținerea pâinii, simbol tradițional al asigurării traiului prosper. Fiecare etapă a muncii amintită în text are o valoare simbolică, esențializând realitatea și căpătând o funcție magică. Astăzi, practicile agricole au căpătat alte forme, dar sunt evocate în plugușor cu aceeași simbolistică.

Recuzita are, de asemenea, valoare de simbol. Plugul este unealta reprezentativă a țăranului și este împodobit cu crengi de brad sau chiar cu un brad cu putere ocrotitoare. Buhaiul imită mugetul taurului, fiind un simbol al fertilității. Talanga, clopotele, tobele sunt destinate să alunge prin zgomot spiritele rele despre care se spune că la trecerea dintre ani circulă nestingherite. Biciul, care provoacă nu numai zgomot, ci poate și lovi, are rolul de a alunga spiritele malefice, purificând locurile.

Plugușorul își are originea în sărbătorile romane numite saturnalii, care începeau la 17 decembrie, ziua solstițiului de iarnă. Erau dedicate zeului Saturn, patronul agriculturii, și constau în petreceri în care sclavii erau eliberați simbolic.