Lecția 6. Valori ale culturii populare
în spațiul românesc: proverbele
1. Cuvintele din proverbele următoare s-au amestecat. Recompune proverbele, apoi notează-le în caiet.
2. Identifică o situație de viață potrivită pentru fiecare proverb de la exercițiul 1, pentru a le explica semnificația.
3. Asociază proverbele de mai jos cu semnificația potrivită.
Citește/ascultă fabula Privighetoarea și uliul de Esop.
„Odată, un uliu flămând prinse o privighetoare care, speriată, încercă să-l amăgească:
— Sunt prea măruntă ca să te saturi cu mine. Ar trebui să cauți o pasăre mai mare.
— Aș fi tare prost să-ți dau drumul de dragul unei păsări pe care nici măcar n-am văzut-o încă.“
a. Identifică asemănările și diferențele la nivelul personajelor dintre fabula Uleul și găinile de Grigore Alexandrescu și fabula lui Esop.
b. Scrie în caiet morala acestei fabule sub forma unui proverb românesc.
Pentru a identifica mai ușor morala, îți oferim trei cuvinte-cheie: gard, vrabie, cioară.
Proverbele sunt enunțuri scurte și sugestive, care concentrează înțelepciunea de veacuri a unui popor, concepțiile lui despre viață, natură, soartă, muncă etc.
Se consideră că proverbele s-au născut în timpuri străvechi, când oamenii au început să-și organizeze traiul în comun conform unor reguli de conduită și unor principii morale. Proverbele au la bază o experiență de viață comună, de aceea multe pot fi întâlnite în forme asemănătoare sau chiar identice la popoare diferite. De exemplu, despre oamenii care se mută din loc în loc, care nu prind rădăcini, care-și schimbă meseria și evită astfel responsabilitățile, românii spun Piatra ce se rostogolește nu prinde mușchi., englezii — A rolling stone gathers no moss., iar francezii — Pierre qui roule n’amasse pas mousse., traducând, de fapt, o învățătură străveche.
Prin intermediul proverbelor, oamenii își transmit cultura și valorile într-o formă expresivă, ușor de ținut minte, folosind rime sau figuri de stil: Lenea e cucoană mare, care cere de mâncare.; Tăcerea e de aur, vorba e de argint.
1. Citește explicațiile următoare, pentru proverbele de mai jos:
a. Dacă ai o meserie, poți să-ți câștigi existența.
b. Un zvon poate avea un sâmbure de adevăr.
c. Lucrurile neînsemnate trec și rămân cele importante.
d. Unii critică defectele altora, dar pe ale lor nu le văd.
e. Fericirea urmează adesea după un necaz.
2. Ce act de limbaj recunoști în proverbele de mai jos?
• „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul.“
• „Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala.“
3. În tabloul reprodus mai jos, autorul său, cel mai de seamă pictor flamand (originar din regiunea Flandra) din secolul al XVI-lea, a ilustrat peste o sută de proverbe autohtone, în mici scene ce par, la prima vedere, absurde. Observă întreaga pictură.
a. Privește cu atenție și scenele selectate, care reprezintă proverbe.
b. În centrul tabloului (vezi detaliul alăturat), pe malul apei, este pictată o imagine dintr-o fabulă celebră, Vulpea și barza de La Fontaine, cu următoarea morală: „Înșelătorii prea ușor/Sunt înșelați la rândul lor“. Notează în caiet proverbul românesc potrivit cu morala acestei fabule.
4. Din proverbele date lipsește câte un cuvânt. Alege varianta potrivită și explică apoi, în caiet, la ce se referă fiecare dintre acestea.
5. Concurs. Grupați-vă câte 4 – 6 elevi. Trageți la sorți indiciile de mai jos, apoi găsiți cât mai multe proverbe care să le includă. Câștigă grupa care a notat cele mai multe proverbe.
a. termeni care denumesc animale și plante;
b. termeni referitori la părți ale corpului;
c. termeni care denumesc meserii;
d. termeni referitori la fenomene ale naturii, anotimpuri;
e. termeni referitori la sentimente și acțiuni umane.
Ai nevoie de un impuls? :) Îți oferim câteva indicii (secvențe) menite să-ți amintească mai ușor unele proverbe ...
- ... cu termeni care denumesc animale și plante: „burduf de câine”, „se caută la dinți”, „sare casa”, „dai pe pere”, „nu-și scoate ochii”, „decât un cal obosit”, „pe limba ei piere”, „zgârie rău”, „nici usturoi”, „mălai visează”;
- ... cu termeni care denumesc părți ale corpului: „capul plecat”, „și-n căpușă”, „îți ia toată mâna”, „intră pe o ureche”, „inimă fierbinte”, „dinte pentru dinte”, „pară mălăiață”, „și cu buzele unse”, „vai de picioare”;
- ... cu termeni care denumesc meserii: „taie o dată”, „soarele pe fereastră”, „dacă tăceai”, „negustor cinstit”, „capra grădinar”, „croitor cu haine noi”, „vine castraveți”, „strică supa”, „ce zice popa”;
- ... cu termeni referitori la fenomene ale naturii, meserii: „după furtună”, „vara sanie”, „nor mare”, „se cunoaște de dimineață”;
- ... cu termeni referitori la sentimente și acțiuni umane: „treci marea”, „dar din dar”, „fuga e rușinoasă”, „strică omenia”, „nu miroase-a bine”, „are picioare scurte”, „omul sfințește”, „omul după fapte”.
1. Citește următoarele proverbe provenind din alte zone culturale și caută-le un echivalent românesc:
a. „A face un munte dintr-o pietricică.“ (Italia); „A face o furculiță dintr-un ac.“ (Polonia); „A face un elefant dintr-un purice.“ (Ungaria);
b. „Foamea este cel mai bun condiment.“ (Franța); „Foamea este cel mai bun sos.“ (Marea Britanie);
c. „Nu-ți sufleca pantalonii înainte să vezi râul.“ (Turcia); „Nu vinde peștii din mare.“ (Maroc); „Nu-ți număra găinile înainte ca ele să scoată pui.“ (Marea Britanie).
2. Desenează o imagine amuzantă pentru unul dintre proverbele de mai jos.
• „Cine știe carte are patru ochi.“
• „Nu tot ce zboară se mănâncă.“
• „Vorbești de lup și lupul la ușă.“
3. Mai jos vei găsi câteva proverbe în diferite limbi. Bifează toate acele proverbe al căror sens este cel menționat.