Lecția 4.
Textul
argumentativ
1. Privește cele patru imagini cu atenție. Ce reprezintă fiecare dintre acestea?
2. Ce asemănări și ce deosebiri există între imaginile date?
3. Amintește-ți care este ultima carte pe care ai citit-o. Trage la sorți unul dintre începuturile de enunțuri de mai jos. Continuă-l:
• Mi s-a părut interesantă cartea, deoarece ... .
• Nu m-a captivat prea tare, pentru că ... .
• Deși mi-a plăcut, totuși ... .
• Chiar dacă nu e genul meu, am apreciat că ... .
• Cartea merită citită, întrucât ... .
4. Ascultă textul următor în lectura profesorului sau în lectura-model atașată.
SANDA CORDOȘ (n. 1966)
Este conferențiar la Facultatea de Litere a Universității „Babeș- Bolyai“, din Cluj-Napoca. Critic și istoric literar, teoretician, eseist, a publicat volume de istorie a literaturii, despre scriitori cum sunt Alexandru Ivasiuc și Ion Vinea, despre rolul literaturii și deschiderile pe care aceasta le oferă.
Textul alăturat reprezintă o adaptare a unui fragment apărut inițial în volumul Ce rost are să mai citim literatură?, Editura Compania, București, 2004.
Computerul fără baterii
din bibliotecă
de Sanda Cordoș
Dintre străvechile invenții ale omului, niciuna nu seamănă mai bine cu computerul decât cartea.
Nu trebuie să ne lăsăm înșelați de diferențele superficiale şi să adâncim opoziția dintre civilizația cărții și civilizația electronică, pentru că, în multe și foarte interesante forme, cea din urmă nu o înlocuiește, ci o preia pe cea dintâi, reciclând1-o și revigorând2-o. Este destul să reținem deocamdată faptul că rețelele electronice ușurează accesul la carte și că nu suportul material determină structura specifică a operei literare: suportul electronic sau magnetic poate fi o gazdă la fel de bună pentru textul literar ca tradiționala foaie de hârtie. În plus, rețeaua electronică permite întâlnirea cititorilor în funcție de preferințe, întărind, așadar, iar nu amenințând condiția cărții – site-urile de astăzi sunt, în fond, alte forme ale cluburilor de lectură. Departe de a fi adversarul de temut al literaturii, computerul este, înclin să cred, fratele ei mai nevârstnic, mai năbădăios, mai excentric3, prin vinele căruia curge, în fond, același sânge: sângele virtual4.
La fel ca în rețeaua electronică, și în literatură se pornește de la o „interfață“ convențională, care rămâne mută și opacă până în momentul în care o comandă dată de o minte curioasă – sau, dimpotrivă, plictisită – o pune în mișcare. Odată trezită la viață de ochiul cititorului, de răsfoitul leneș ori febril5 al paginii sau de clicul unui mouse, realitatea virtuală a operei se concretizează, deschide ferestre peste ferestre, activează programe și subprograme, și face să ruleze pe ecranul interior – mai puțin spectaculos, deși nu mai puțin animat decât monitorul – fascinante lumi posibile. Orice carte de literatură este un mic computer așezat pe raft, unul care se pune în mișcare nu prin comenzi tastate pe claviatură, ci prin acel enter încastrat în ochiul meu și declanșat de el. Dacă avem în vedere o singură carte, am putea spune că numărul „programelor“ utilizate este limitat, dar dacă ne raportăm la literatură ca întreg, atunci putem afirma că aceasta constituie o realitate virtuală conținând o infinitate de lumi posibile. Este un lucru pe care îl exprimă Bastian, eroul lui Michael Ende din Povestea fără sfârșit, atunci când i se cere să ducă toate basmele începute până la capăt: „Sunt nenumărate povești, strigă Bastian, și din fiecare răsar mereu altele noi.“6 Tot Bastian descoperă nu doar că poveștile și lumile care se deschid odată cu ele sunt nenumărate, ci și că „orice poveste adevărată este o poveste fără sfârșit“. Ceea ce înseamnă că una și aceeași poveste își deschide lumea pentru fiecare dintre cititorii sau „utilizatorii“ săi, că reîncepe, mereu proaspătă și neumblată, pentru fiecare în parte, îngăduind un traseu în multe privințe comun, dar care variază, de la un cititor la altul, măcar în peisajele zărite pe margini, dacă nu și în consistența pavajului.
La fel ca un joc pe computer, și textul literar are niveluri diferite, care se dezvăluie treptat pentru cei destoinici sau le rămân multă vreme inaccesibile celor grăbiți, speriați sau lipsiți de perseverență. Trecerea de la un nivel la altul aduce imagini mai complexe, un spor de putere și un plus de semnificații. La ce folosesc toate aceste câștiguri, în fond, virtuale și simbolice? Au același folos ca inimile suplimentare, claponii sau tăvile cu cartofi prăjiți dobândite în cursele și bătăliile din realitatea virtuală electronică, unde sunt marcate vizual: îți sporesc viața. Literatura este, cum scrie cu îndreptățire Nicolae Manolescu, „un multiplicator pentru experiențele noastre: căci dacă ne-am mărgini la ceea ce putem trăi sau vedea în jurul nostru într-o viață de om, am fi foarte săraci“7.
Așadar, literatura, cu lumile ei, îi „furnizează vieții o enormă cutie de rezonanță, în care întâmplările trăite de noi se confruntă cu cele trăite sau imaginate de alții și în care, prin comparație, semnificațiile le sporesc considerabil“8. Literatura are funcția – care este totodată și forța – ca prin aceste lumi imponderabile să te orienteze în marile teme ale vieții (dragostea, suferința, familia, boala, moartea, prietenia), să te familiarizeze cu acele situații existențiale pe care, foarte tânăr fiind, le aștepți sau numai le întrevezi cu nerăbdare și teamă.
1 a recicla (vb.) – a prelucra.
2 a revigora (vb.) – a înviora.
3 excentric (adj.) – care iese din limitele obișnuitului, original, neobișnuit.
4 virtual (adj.) – care nu există efectiv, ci ca posibilitate.
5 febril (adj.) – care se manifestă prin febră; (fig.) încordat, înfrigurat, agitat.
6 Michael Ende, Povestea fără sfârșit, Editura Polirom, 2005.
7 Nicolae Manolescu, Lectura pe înțelesul tuturor, Editura Aula, 2009.
8 Nicolae Manolescu, Viață și cărți. Amintirile unui cititor de cursă lungă, Editura Paralela 45, 2009.
1. Împarte foaia de caiet în patru cadrane și notează impresiile tale, completând enunțurile date.
2. Care dintre imaginile de la exercițiul 1 din rubrica Pentru început ți se pare mai potrivită pentru a ilustra mesajul textului? De ce?
3. Care este tema textului? Bifează răspunsul corect.
Temă