Când redeschise ochii, George văzu că o planetă masivă se ridica în fața lor pe cerul întunecat. Ea avea o nuanță deschisă de galben și era înconjurată de inele. Își continuară drumul pe cometă, îndreptându-se spre un punct situat chiar deasupra inelelor. De departe inelele arătau ca niște panglici catifelate. Unele dintre ele aveau aceeași nuanță galben-deschisă a planetei; altele erau mai întunecate.

— Acesta e Saturn, spuse Annie. Și eu l-am văzut prima.

— Știu ce e! răspunse George. Și cum adică prima? Sunt în fața ta. Eu l-am văzut primul.

— Nu, nu te uitai, erai prea speriat! Țineai ochii închiși! răsună vocea fetei în casca lui George.

— Nu-i adevărat! protestă George.

— Sst! îl întrerupse Annie. Știai că Saturn e a doua, ca mărime, dintre toate planetele care se rotesc în jurul Soarelui?

— Bineînțeles că știam, minți George.p>

— Serios? îi replică Annie. Păi, dacă știai, o să știi și care e cea mai mare dintre ele.

— Păi... ăăăă... spuse George, care habar n-avea. E Pământul, nu-i așa?

— Greșit! trâmbiță Annie. Pământul e mic-mititel, cum e și creierașul tău prostuț. El se află abia pe locul cinci.

— De unde știi?

— De unde știu că ai un creieraș așa de prostuț? întrebă Annie cu impertinență.

— Nu, toanto! spuse George furios. De unde știi de planete?

— Păi, am mai făcut călătoria asta de multe, multe ori, răspunse Annie, scuturându-și capul de parcă ar fi vrut să-și arunce pe spate coada de cal. Așa că lasă-mă să-ți povestesc și ascultă cu atenție, îi ordonă. Există opt planete care se rotesc în jurul Soarelui. Patru dintre ele sunt mari, iar patru mici. Cele mari sunt Jupiter, Saturn, Neptun și Uranus. Dar primele două ca mărimi au dimensiuni atât de mari față de ale celorlalte, încât au fost poreclite Giganții. Saturn e al doilea Gigant, Jupiter fiind primul. Planetele mici sunt Marte, Pământul, Venus și Mercur, continuă ea, numărându-le pe degete. Pământul este cea mai mare dintre planetele mici, dar chiar dacă le pui pe toate astea patru la un loc, într-o sferă, tot nu ar ocupa, nici pe departe, atâta loc ca Saturn. Saturn e de peste 45 de ori mai mare decât planetele mici laolaltă. Când redeschise ochii, George văzu că o planetă masivă se ridica în fața lor pe cerul întunecat. Ea avea o nuanță deschisă de galben și era înconjurată de inele. Își continuară drumul pe cometă, îndreptându-se spre un punct situat chiar deasupra inelelor. De departe inelele arătau ca niște panglici catifelate. Unele dintre ele aveau aceeași nuanță galben-deschisă a planetei; altele erau mai întunecate.

— Acesta e Saturn, spuse Annie. Și eu l-am văzut prima.

— Știu ce e! răspunse George. Și cum adică prima? Sunt în fața ta. Eu l-am văzut primul.

— Nu, nu te uitai, erai prea speriat! Țineai ochii închiși! răsună vocea fetei în casca lui George.

— Nu-i adevărat! protestă George.

— Sst! îl întrerupse Annie. Știai că Saturn e a doua, ca mărime, dintre toate planetele care se rotesc în jurul Soarelui?

— Bineînțeles că știam, minți George.

— Serios? îi replică Annie. Păi, dacă știai, o să știi și care e cea mai mare dintre ele.

— Păi... ăăăă... spuse George, care habar n-avea. E Pământul, nu-i așa?

— Greșit! trâmbiță Annie. Pământul e mic-mititel, cum e și creierașul tău prostuț. El se află abia pe locul cinci..

— De unde știi?.

— De unde știu că ai un creieraș așa de prostuț? întrebă Annie cu impertinență..

— Nu, toanto! spuse George furios. De unde știi de planete?.

— Păi, am mai făcut călătoria asta de multe, multe ori, răspunse Annie, scuturându-și capul de parcă ar fi vrut să-și arunce pe spate coada de cal. Așa că lasă-mă să-ți povestesc și ascultă cu atenție, îi ordonă. Există opt planete care se rotesc în jurul Soarelui. Patru dintre ele sunt mari, iar patru mici. Cele mari sunt Jupiter, Saturn, Neptun și Uranus. Dar primele două ca mărimi au dimensiuni atât de mari față de ale celorlalte, încât au fost poreclite Giganții. Saturn e al doilea Gigant, Jupiter fiind primul. Planetele mici sunt Marte, Pământul, Venus și Mercur, continuă ea, numărându-le pe degete. Pământul este cea mai mare dintre planetele mici, dar chiar dacă le pui pe toate astea patru la un loc, într-o sferă, tot nu ar ocupa, nici pe departe, atâta loc ca Saturn. Saturn e de peste 45 de ori mai mare decât planetele mici laolaltă.

Annie era încântată că o poate face pe grozava vorbind despre planete. Chiar dacă îl enerva îngâmfarea ei, George se simțea impresionat, în sinea lui.

Cât timp vorbise Annie, cometa se apropiase din ce în ce mai mult de Saturn. Acum ajunseseră atât de aproape, încât George putu să vadă că inelele nu erau formate din panglici, ci din gheață, bolovani și pietricele. Fiecare element distinct avea o altă dimensiune, cel mai mic fiind cât un fir de praf, iar cel mai mare, de vreo patru metri. Aproape toate se mișcau însă prea repede pentru ca George să poată prinde vreunul. La un moment dat, văzu totuși un fragment mic de rocă plutind liniștit pe lângă el. O privire furișă aruncată în spate îi spuse că Annie nu se uita. Ca atare, întinse mâna, înhăță roca și o strânse în pumn, cu mănușa lui de astronaut! O adevărată comoară din spațiul cosmic! Inima îi bubuia în piept. Bătăile ei îi răsunau atât de tare în urechi, încât avea impresia că și Annie le poate auzi, prin transmițătorul sonic din casca lui.

— George, totul e în regulă? întrebă Annie. De ce te tot foiești așa?

George încercă repede să găsească ceva de spus ca să-i distragă atenția de la roca pe care tocmai încerca să o îngrămădească în buzunar.

— De ce schimbăm direcția? De ce cometa noastră se îndepărtează de Saturn? De ce n-am luat-o direct înainte? mormăi el.

— Of, of, tu chiar nu știi nimic, nu-i așa? oftă Annie. Ai noroc că sunt un izvor nesecat de cunoștințe științifice utile, adăugă, dându-și importanță. Ne îndreptăm spre Saturn, pentru că efectiv cădem înspre el. La fel cum un măr cade spre Pământ; la fel cum am făcut-o noi când am căzut pe cometa asta […]. În Univers, totul cade pe ceva. Toate lucrurile din Univers cad spre alte lucruri. Și știi ce anume cauzează căderea?

George habar n-avea.

— Forța gravitațională.

— Deci din cauza gravitației o să cădem noi pe Saturn? Și-o să ne zdrobim?

— Nu, prostuțule! Ne mișcăm prea repede ca să ne prăbușim. Doar zburăm pe lângă el, ca să-i dăm bună ziua.

Traducere din limba engleză
de Antonia Cristinoi Bursuc