Lecția 5.
Carte românească de învățătură:
de la prima carte tipărită
la cartea digitală
1. Privește desenul alăturat și citește replica domnului Vasile Oltean. Ți-ar fi plăcut să faci parte dintre elevii care scriau pe tăblițe de argilă? Motivează-ți răspunsul.
2. Lucrează împreună cu colegul/colega de bancă. Notați pe caiet două – trei motive în favoarea utilizării în școală a manualelor digitale și a tabletelor electronice. Pentru inspirație, urmăriți videoclipul de mai jos.
Citește/ascultă fragmentul următor:
„Dragă Anais,
Uite, pun aici, pe blog, o poveste, ca un bilet într-o sticlă aruncată în ocean, fără să-ți dau linkul1, fiindcă sunt curios dacă o s-o găsești de una singură. E un fel de scrisoare de scuze, care pornește de la faptul că noi, adulții, râdem de voi, copiii, mult prea des, fără să vă dăm explicații. Precum știi, motivele sunt chestii pe care le spuneți, de genul „n-am citit cartea, dar am văzut filmul“. În loc de „ha, ha, ha, fraiere!“, o să îți explic că în zicerea asta se ascund cam 570 de ani de istorie. […]
Pe vremea aia cărțile erau foarte rare, fiindcă se făceau foarte greu și costau mult mai mult decât cel mai scump mobil din lume în momentul de față. Cum adică, «se făceau», și nu «se tipăreau»? Exact, fiindcă tiparul nu exista. Ai aflat probabil că l-a inventat un anume Gutenberg, iar eu adaug că la el se referă cei 570 de ani de care vorbeam. Dar, de fapt, pe vremea când l-a inventat Gutenberg, tiparul exista deja. De vreo mie și ceva de ani, fiindcă înaintea lui l-au inventat chinezii. Pe la anul 200, în timpul unor împărați din dinastia Han, acei chinezi s-au apucat să tipărească sculptând o pagină întreagă în lemn, în oglindă, și apoi imprimând-o, ca pe o gravură, pe hârtie. […]
Și-atunci, ce-a inventat Gutenberg? Ei bine, nu numai tiparul, ci și cartea, în sensul în care o cunoști. Ca să înțelegi de ce, o să pornim de la un lucru simplu, cu care te-ai jucat și tu, dar și mulți alți copii, până la vârsta ta: literele acelea ca niște ștampile, de cauciuc, din care poți să compui cuvinte. Cam asta a făcut și Gutenberg. În loc să sculpteze o pagină întreagă de litere, o compunea din litere separate, într-o ramă. Cel mai mare avantaj era acela că literele puteau fi scoase și refolosite la următoarea pagină sau carte, în timp ce cu o bucată sculptată de lemn nu poți tipări decât aceeași și aceeași pagină, mereu. Gutenberg a mai inventat – sau preluat din alte industrii – o presă cu care puteai apăsa hârtia pe litere după ce le dădeai cu tuș, aliajul de plumb și alte metale din care erau făcute literele și așa mai departe.
1 link (s.n.) – adresă pe internet.
De multe ori, marii inventatori sunt cei care pun cap la cap lucruri care există. Cu toate șmecheriile astea tehnologice,
Gutenberg a pus la punct un sistem de tipar din care au început să iasă cărți foarte multe și foarte ieftine. Înainte de asta, cartea era scrisă de mână, dura câteva luni să termini una și costa o mulțime de bani. Numai capetele încoronate, nobilii și mănăstirile puteau să-și permită să dețină una – îți vine să crezi asta azi, când le vezi înșirate pe treptele de la Teatrul Național, cu prețuri de un leu bucata?
Pe la 1450, folosind litere separate, o presă și altele, Gutenberg a tipărit vreo 150 – 180 de exemplare dintr-o Biblie care a schimbat lumea. În lume existau multe alte Biblii, dar aceasta era prima produsă după noua tehnologie. 150 de exemplare pare foarte puțin: chiar și azi, când au site-uri pe internet, ziarele și revistele din România se tipăresc în zeci de mii de exemplare, iar cele mai populare periodice2 din lume scot milioane de cópii din fiecare ediție. Dar, pe vremea aceea, era foarte mult. Închipuie-ți cât ți-ar lua să copiezi de mână o carte de 1 286 de pagini, cât avea Biblia lui Gutenberg, de 150 de ori. N-aș putea să-ți spun cât costa Biblia lui Gutenberg în banii de azi. Cu siguranță, mult mai mult decât ultimul iPhone, dar infinit mai puțin decât o Biblie copiată de mână. […]
Ca să-ți dai seama cât de nouă era lumea asta, află, dragă Anais, că la vreo 110 de ani de la prima Biblie tipărită, a lui Gutenberg, […] invenția numită carte tipărită a ajuns și în ceea ce se numește azi România, mai precis la Brașov. Prin 1560, Diaconul Coresi a tipărit acolo Tetraevanghelul3, adică un fel de Nou Testament, în română. […]
Acum, presupunând că ai putea să-ți cumperi Tetraevanghelul de la librărie, ai găsi că e un obiect foarte nefuncțional. Dar esența lui nu s-a alterat. Cărțile nu sunt neapărat (sau numai) niște obiecte de hârtie și carton. Le găsești pe tabletă, pe mobil, pe e-book4 reader. Atunci când Amazon5 a început să vândă volume electronice, lumea s-a speriat din nou fiindcă ele, cărțile, ar putea muri. Neadevărat. Vânzările cresc […] și la cele clasice, de hârtie și carton. E drept, te poți îndrăgosti de un anumit exemplar dintr-o anumită ediție a unei anumite cărți, fiindcă l-ai citit într-un anumit moment sau e un cadou de la cineva drag. Dar celor care se îngrijorează de soarta cărților, ca și ție, le spun și le-am mai spus: nu vor muri, fiindcă au murit deja de nenumărate ori și au reînviat. Cărțile au fost mai întâi suluri de papirus, după aceea, când Imperiul Bizantin a pierdut Egiptul, de unde veneau, s-au transformat în pergamente, din piele de vițel. Prin secolul al XI-lea, ele s-au mutat pe hârtie, apoi au urmat Gutenberg și o mulțime de alte schimbări: culegerea automată a textului, tiparul pe calculator sau, mai nou, faptul că ele sunt scrise – și citite – pe ecranul calculatorului. Sunt convins că de fiecare dată a plâns câte cineva după vechea formă. Dar cărțile vor muri doar după ce va muri ultimul cititor. Sau poate vor exista, cuminți, milioane de ani, până când o altă specie decât cea umană le va deschide din nou.“
Iulian Comănescu,
Tetraevanghel înghesuit într-un post de blog înghesuit într-o rețea,
2 periodice (s.f.) – publicații care apar la intervale regulate, la date fixe.
3 tetraevanghel (s.n.) – carte care cuprinde cele patru Evanghelii.
4 e-book (abreviere după en. electronic book) - carte electronică în care sunt cuprinse textul și/sau imaginile unei cărți tipărite.
5 Amazon – companie americană de comerț online.
1. Unde a apărut acest articol?
2. Istoria cuvintelor. Introdus în ediția din 2016 a DEX-ului, termenul blog desemnează un jurnal online care conține articole periodice, comentarii, descrieri, materiale video, imagini. Cuvântul provine din prescurtarea expresiei englezești web log („jurnal pe internet“), creată în 1997 de americanul Jorn Barger, prin care acesta și-a denumit propriul site.
Există bloguri cu caracter general, în care cel care postează (bloggerul) scrie despre orice subiect, și bloguri tematice: despre gătit, sănătate, literatură, modă, fotografie, sport, călătorii etc. Multe bloguri sunt interactive, adică permit vizitatorilor să răspundă prin comentarii.
Dacă ai avea un blog, despre ce ți-ar plăcea să scrii?
3. Iulian Comănescu este jurnalist și analist media. Despre ce crezi că scrie pe blogul său?
4. Răspunde la întrebările de mai jos.
5. Identifică, în primul paragraf, motivul acestei postări.
„Dragă Anais,
Uite, pun aici, pe blog, o poveste, ca un bilet într-o sticlă aruncată în ocean, fără să-ți dau linkul, fiindcă sunt curios dacă o s-o găsești de una singură. E un fel de scrisoare de scuze, care pornește de la faptul că noi, adulții, râdem de voi, copiii, mult prea des, fără să vă dăm explicații. Precum știi, motivele sunt chestii pe care le spuneți, de genul „n-am citit cartea, dar am văzut filmul“. În loc de „ha, ha, ha, fraiere!“, o să îți explic că în zicerea asta se ascund cam 570 de ani de istorie. […]
6. Alege, dintre variantele de mai jos, pe cea care crezi că acoperă cel mai bine tema articolului.
7. Pe baza informațiilor din text, pune în ordine crescătoare, în funcție de preț, următoarele obiecte: un iPhone, o Biblie copiată de mână, Biblia lui Gutenberg.
„N-aș putea să-ți spun cât costa Biblia lui Gutenberg în banii de azi. Cu siguranță, mult mai mult decât ultimul iPhone, dar infinit mai puțin decât o Biblie copiată de mână”.
1. Cum se realizau cărțile înainte de inventarea tiparului? Afirmația de mai jos este adevărată sau falsă?
2. De ce autorul afirmă că „pe vremea când l-a inventat Gutenberg, tiparul exista deja“?
3. Caută în text explicațiile referitoare la:
a. funcționarea tiparului; b. rezistența în timp a cărții.
4. De ce crezi că articolul poartă titlul Tetraevanghel înghesuit într-un post de blog înghesuit într-o rețea?
5. Observă, pe o axă a timpului, momentele din istoria cărții la care face referire autorul (deasupra) și cărțile pe care le vede sau le cumpără Monica în excursia ei (dedesubt). Semnalează corespondențele.
1. Celor care se îngrijorează de soarta cărților în epoca tehnologiei, Iulian Comănescu le spune: cărțile „nu vor muri, fiindcă au murit deja de nenumărate ori și au reînviat.“ Explică această afirmație, pe baza informațiilor din articol. Crezi că are dreptate?
2. Se aseamănă această idee cu explicațiile scriitorului italian Umberto Eco despre evoluția cărții, notate mai jos? Motivează-ți răspunsul.
„Cartea este ca lingura, ciocanul, roata sau dalta. Odată inventate, nu pot fi ameliorate în mod semnificativ. Nu se poate inventa o lingură mai bună decât o lingură. […] Cartea a dovedit ce poate, și nu vedem un alt obiect mai bun pe care l-am putea crea pentru aceeași întrebuințare. Poate că vor evolua elementele sale, poate că paginile nu vor mai fi din hârtie. Dar cartea va rămâne ceea ce este.“
Umberto Eco, Nu sperați că veți scăpa de cărți
3. Caută articolul pe blogul autorului și citește-l în întregime. Notează-ți două informații noi pe care le-ai aflat.
4. Imaginează-ți că te-ai întâlni cu un școlar din trecut. Ce informații i-ai da despre noile tehnologii folosite în școală? Ce te-ar interesa să știi din viața lui de elev? Pentru inspirație, urmărește videoclipul de mai jos.
Creează o carte dintr-o pagină A4 cu ajutorul indicațiilor următoare:
a. Pliază foaia în opt dreptunghiuri identice.
b. Taie cu un cutter segmentul central.
c. Pliaz-o din nou și îndreaptă, apoi taie pliurile de la mijloc.
Alege dintre variantele de mai jos pentru a-ți realiza cartea. Scrie pe copertă titlul și numele tău.
■ un jurnal;
■ o colecție de citate despre carte;
■ un scurt text narativ referitor la o experiență personală de lectură;
■ un scurt text narativ care să aibă ca punct de plecare ideea din finalul articolului citit.