Lecția 8.
Verbul.
Tipuri de verbe
1. Grupați verbele marcate prin culoare din replicile celor doi copii în coșulețul cu verbe predicative și cel cu verbe nepredicative.
2. Precizează care dintre verbele nepredicative identificate sunt auxiliare și menționează ce mod și ce timp formează acestea.
3. Indică verbul copulativ din replicile date și menționează numele predicative împreună cu care formează un predicat nominal. Precizează partea de vorbire prin care este exprimat de fiecare dată numele predicativ.
4. Formulează două enunțuri despre imaginea de mai sus, folosind un verb predicativ și unul copulativ.
Tipuri de verbe
1. Selectează toate verbele predicative din articolul de mai jos.
2. Pune verbele auxiliare și pe cele copulative din articolul dat la locul potrivit.
3. Indică modul și timpul verbelor predicative identificate la exercițiul 1.
4. Indică predicatele nominale, în ordinea în care apar în textul dat, și precizează partea de vorbire prin care este exprimat numele predicativ.
5. Precizează valoarea verbului a fi din exemplele următoare:
a. Malala este o eroină a zilelor noastre.
b. Aș fi ajutat pe oricine, dacă știam că are nevoie de mine.
c. A fost în acea comunitate un individ care a schimbat destinul tuturor.
6. Prin ce se aseamănă preotul citat în articolul de la exercițiul 1 cu părintele Trandafir? Formulează un enunț cu un verb predicativ și un altul în care să incluzi un verb copulativ pentru a evidenția asemănările dintre cei doi.
Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată acțiunea, starea sau existența. Verbele sunt:
a. predicative, când pot să alcătuiască singure predicat (El citește mult.);
b. nepredicative, când nu alcătuiesc singure predicat.
Verbul a fi poate fi copulativ (Sunt curajos.), predicativ (Sunt multe cărți pe raft.) sau auxiliar (Aș fi plâns.)
Verbele predicative au funcția sintactică de predicat verbal atunci când au categoria modului.
Verbele copulative alcătuiesc, împreună cu numele predicativ, un predicat nominal atunci când au categoria gramaticală a modului.
Alte verbe copulative
1. Explică de ce nu este posibil enunţul: Mihai a devenit. Ce ai adăuga pentru ca acesta să capete sens?
2. Stabilește care sunt predicatele în exemplele de mai jos și menționează valoarea verbelor a ieși, a ajunge și a se face din aceste enunțuri.
3. Construiți enunțuri în care verbele a ieși, a ajunge și a se face să aibă valoare predicativă.
4. Completează oral enunţurile de mai jos cu substantive potrivite. Care sunt predicatele în propozițiile create?
• Fericirea înseamnă … .
• O victorie înseamnă … .
• Cooperarea înseamnă … .
5. Descrie fotografia de la începutul acestei lecții, completând enunțurile următoare cu adjectivele potrivite:
• Copiii par … .
• Cerul pare … .
• Copacii par … .
6. Indică enunțul în care verbul a rămâne nu are valoare predicativă. Între ce cuvinte face legătura?
Bunica a rămas frumoasă peste ani. Am rămas acasă.
Verbele copulative nu au sens deplin singure și cer obligatoriu un nume predicativ, pentru ca enunțul să aibă înțeles. Verbul copulativ și numele predicativ alcătuiesc împreună un predicat nominal.
Verbele copulative cele mai frecvente sunt:
• a fi, când are alt sens decât „a se afla“, „a exista“, „a dura“ etc.: El este perseverent. Ana este pictoriță.;
• a deveni, care este întotdeauna copulativ: A devenit profesor. Ea a devenit obraznică.;
• a ajunge, a ieși, a se face când înseamnă „a deveni“: A ajuns faimoasă. S‑a făcut inginer. A ieșit paramedic.;
• a însemna, când nu are sensul „a nota“ și arată echivalența dintre subiect și numele predicativ: Prietenia înseamnă respect necondiţionat.;
• a părea, când în propoziția din care face parte există subiect: Ei păreau veseli.;
• a rămâne, când are sensul „a‑și păstra calitățile, însușirile“: El a rămas nedumerit.
1. Identifică predicatele verbale și pe cele nominale din enunțurile de mai jos.
a. Am ajuns acasă. A ajuns persoană importantă.
b. S‑a făcut cuminte. Supa s‑a făcut repede.
c. Tatăl meu este IT‑ist. Pe strada mea sunt plopi.
d. Elevii au ieșit în curte. Amicii lui au ieșit ingineri.
e. Vocația înseamnă dăruire. Însemnez în agendă ziua mea de naștere.
f. Pare că zâmbește. Ea pare veselă.
2. Precizează valoarea morfologică a verbului subliniat în exemplul următor:
„Dar ţină‑l Dumnezeu! – tot bun om rămâne părintele.“
3. Analizează predicatele nominale din următoarele fragmente din nuvela Popa Tanda, după modelul de mai jos.
• „Trandafirică a ajuns popă în satul tătâne‑său, în Butucani.“
• „Câtă vreme vor fi sărăcenenii leneși, ei vor rămânea săraci …!“
• „Toate s‑au schimbat; numai părintele Trandafir a rămas verde, vesel și harnic.
„a ajuns popă“ – predicat nominal, alcătuit din verbul copulativ „a ajunge“, modul indicativ, timpul perfect compus, persoana a III‑a, numărul singular + numele predicativ „popă“, exprimat prin substantiv comun, simplu, genul masculin, numărul singular, cazul nominativ, nearticulat
Scrie‑i unui prieten despre planurile tale privind studiile și cariera, folosind cât mai multe dintre verbele copulative indicate în rubrica Repere de la pagina 64, din manual. Subliniază‑le. Schimbă caietul cu colegul/colega de bancă și evaluați-vă reciproc textele.
Locuțiunea verbală
1. Indică un sinonim pentru grupul de cuvinte colorat.
„Oamenii ascultau bucuros; le plăcea să stea de vorbă cu popa.“ (Ioan Slavici, Popa Tanda)
2. Ce parte de propoziție este substantivul cu popa, care determină grupul de cuvinte scris colorat la exercițiul 1?
Locuțiunea verbală este grupul unitar de cuvinte, sinonim cu un verb, care are întotdeauna în componență un verb.
Locuțiunile verbale se comportă în propoziție ca verbul, fiind determinate de complemente. Ele nu pot fi determinate de atribute, substantivele din componența lor fiind, de obicei, nearticulate.
Locuțiunile verbale al căror verb are categoria modului îndeplinesc în propoziție funcția sintactică de predicate verbale. Locuțiunile verbale apar frecvent în limbajul oral.
1. Combină cuvintele date, astfel încât să obții locuțiuni verbale. Poți folosi prepozițiile de mai multe ori. Alcătuiește apoi enunțuri cu acestea.
2. Indică verbe sinonime pentru locuțiunile verbale de mai jos.
3. Identifică exemplele în care există o locuțiune verbală și argumentează-ți alegerea.
a. I‑a părut rău că a întârziat.
b. A ajuns la sapă de lemn.
c. A tras folosul cel mai mare din această situație.
d. Le‑am dat de veste imediat ce am ajuns.
4. Identifică locuțiunile verbale din exemplul de mai jos și analizează‑le după modelul dat.
„Când mi‑l aduc aminte pe dânsul, mi se desfășoară înaintea ochilor întreaga lume a tinerețelor.“
Ioan Slavici, Budulea Taichii
„aduc aminte“ – locuțiune verbală alcătuită din verb, modul indicativ, timpul prezent, persoana I, numărul singular + adverbul „aminte“