Recapitulare
Citește fragmentele de mai jos, extrase din poezia Pelerinaj sentimental de Otilia Cazimir și răspunde apoi la fiecare dintre cerințe.
Grădina mea – grădina copilăriei mele –
Avea odată straturi și alei.
Pe brazde negre înfloreau pansele
Și le stropeau pe înserat bătrânii mei
C-o stropitoare verde, smălțuită.
Erau pe-aicea flori de mărgărită
Și micșunele1 cu parfum de mosc2...
Grădina noastră... n-o mai recunosc.
Dar prin perdeaua de cireși și nuci,
Mă cheamă-n umbră casa părasită. [...]
E tot sub streșini cuibul rândunicii,
Și poate că-i aceeași rândunică.
M-apropii, cu sfială și cu frică:
În casa asta mi-au murit bunicii...
Și simt că-n zâmbetul meu tânar port
Surâsul lor, de-atâta vreme mort.
La ușa ce se vaietă prelung
Mă-ntâmpină parfum închis și greu,
Și-n pragul putred, din trecut, m-ajung
Vechi amintiri din ceea ce-am fost eu.
Odăile pustii mi se arată
Atât de mari cum îmi păreau odată,
Pe vremea când le măsuram, tiptil,
Cu pași mărunți și șovăielnici de copil.
Era atât de nalt pe-atunci plafonul scund,
Și ușile erau atât de grele
Când încercam să mă ascund,
Ținându-mi răsuflarea, după ele...
De-atâta colb, ferestrele-s opace.
Pe brazda-ngustă-a picăturilor de ploaie
Pătrunde cenușie în odaie,
În raze lungi, lumina care moare.
Și – uite: nu mai are niciun geam
Fereastra lângă care așteptam,
Înfrigurată și nerăbdătoare,
Întâiul fulg molatic de ninsoare.
În colț era oglinda veche și pătrată.
În apa-i de lumină înghețată
Puneau de-a pururi înserările târzii
Fantome plutitoare, fumurii.
Păianjenul tăcerii țese moi
Și diafane pânze de mătasă
Și, răstignită pe păreții goi,
Singurătatea stăpânește-n casă. [...]
Și-mi pare că, de m-aș întoarce fără veste,
Ar răsări, când s-ar deschide ușa,
Un zâmbet grav și dulce de bunică,
Doi ochi mirați și palizi de brândușă
Și-un cuvios parfum de levănțică.
Cu glas tremurător și ușurel,
Bunicul m-ar chema-n iatac3 la el.
Cu mâini subțiri, m-ar ridica în brață.
Aș aștepta să iasă din scrinul4 vechi de nuc
Feliile de pâine cu dulceață
Și vrafurile cărților cu poze
În care-aș regăsi, sub scoarțe moi de piele,
Poveștile copilăriei mele.
Și pe divanul înflorat cu roze
Aș adormi-n iatacul cald și bun,
În miros de gutui și de tutun...
1 micșunea (s.f.) − plantă erbacee, cu flori parfumate, galbene-aurii.
2 mosc (s.n.) − substanță folosită în parfumerie și medicină, cu miros pătrunzător și plăcut, secretată de masculul moscului, animal originar din Asia.
3 iatac (s.n.) − cameră mică de culcare, dormitor.
4 scrin (s.n.) − dulăpior cu mai multe sertare suprapuse în care se ține mai ales lenjerie; comodă.
1. Ce stare ți-a produs lectura textului? De ce emoție personală îți amintește?
2. Numește emoția dominantă a celei care se întoarce la locurile copilăriei.
3. Indică două modalități de exprimare a subiectivității în textul dat și exemplifică-le.
4. Identifică epitetele și personificările la care se referă afirmațiile de mai jos.
5. Precizează care sunt locurile evocate și care dintre ele declanșează rememorarea copilăriei. Cum arată acestea când sunt revăzute peste ani?
6. Completează spațiile libere, scriind simțurile prin care sunt evocate locurile copilăriei.
7. Comentează ultimele două versuri din strofa a doua.
8. Separă emoțiile și stările de mai jos și pune-le în căsuța corespunzătoare a inimii.
9. Completează spațiile libere cu figurile protectoare ale copilăriei, așa cum reiese din poezia Pelerinaj sentimental.
10. Menționează care sunt, în ultima strofă a poeziei, lucrurile ce amintesc de vremea copilăriei. Ce semnificație crezi că au?
11. Trage tipul de rimă corespunzător catrenului respectiv.
12. Ce măsură au versurile din prima strofă? Scrie în dreptul fiecărui vers numărul corect de silabe.
13. Scrie pe spațiile libere funcția sintactică a substantivelor din fragmentul dat.
14. Menționează ce fel de locuțiuni există în următorul enunț:
Omul este copleșit de aduceri-aminte în fața casei bunicilor.
15. Analizează substantivele din strofa a VI-a, precizând și funcția sintactică a acestora.
De-atâta colb, ferestrele-s opace.
Pe brazda-ngustă-a picăturilor de ploaie
Pătrunde cenușie în odaie,
În raze lungi, lumina care moare.
16. Asociază prepozițiile și locuțiunile prepoziționale din enunțurile date cu cazul acestora.
• În grădină sunt multe flori.
• De jur împrejurul casei, zboară rândunele.
• Am avut o copilărie fericită datorită bunicilor.
17. Trage în coșulețul potrivit adjectivele din poezie cu două, cu trei și cu patru forme flexionare.
18. Explică formarea adjectivelor date, selectate din text.
19. Analizează adjectivele din versurile de mai jos, indicând și funcția sintactică a acestora.
„Pe vremea când le măsuram, tiptil,
Cu pași mărunți și șovăielnici de copil.
Era atât de nalt pe-atunci plafonul scund,
Și ușile erau atât de grele
Când încercam să mă ascund,
Ținându-mi răsuflarea, după ele...“
20. Completează spațiile libere cu locuțiunile adjectivale din enunțul de mai jos, precizând și gradul de comparație al acestora.
Bunicii mei erau oameni foarte de treabă și tare la locul lor.
21. Realizează oral portretul unuia dintre bunicii tăi sau al altei persoane care ți-a ocrotit copilăria.
22. Redactează o compunere de 150 – 300 de cuvinte în care să descrii bunicii evocați în textul Pelerinaj sentimental.