Lecţia 9. Derivarea.
Compunerea (actualizare)

Derivarea este mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului, prin care se formează cuvinte noi prin adăugarea de sufixe sau prefixe unei rădăcini.

Cuvântul de bază este elementul fundamental pentru cuvinte noi, iar rădăcina este alcătuită din sunetele comune cuvântului de bază și tuturor cuvintelor obținute de la acesta. Uneori acestea coincid (prieten, prietenie), dar cel mai adesea între cuvântul de bază și rădăcină există diferențe (fată, fetiță).

Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate după rădăcină pentru a forma cuvinte noi. Ele pot fi:

› lexicale, când creează cuvinte noi; de exemplu: ardelean, aurar, argintiu, bucătărie, cărțoi, degetar, dorință, pantofior, prietenește, zmeuriș;
› gramaticale, când creează forme gramaticale; de exemplu, sufixe de timp (-se pentru mai-mult-ca-perfect, cântasem), sufixul de infinitiv (-a din a cânta) etc.;
› lexico-gramaticale, când exprimă, simultan, un sens nou și o categorie gramaticală (de exemplu, lucrare, verb la infinitivul lung; lucrat, participiu.

Sufixele pot forma substantive (tinerime), verbe (pietrui), adjective (argintiu), adverbe (târâș), pronume (mătălică) sau interjecții (aolică).

Prefixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate înaintea rădăcinii, pentru a forma cuvinte noi; de exemplu: neșansă, ineficient, descumpăni, dezordine, deparazita, răsciti, reaminti.

Prefixele pot forma substantive (necredință), verbe (a înmulți, a reaminti), adjective (străvechi), adverbe (negreșit).

Derivatele parasintetice sunt formate în același timp cu un sufix și cu un prefix (a închipui).

Seriile derivative se formează atunci când baza unui cuvânt derivat este un alt cuvânt derivat (țară + sufixul de origi­ne -an → țăran + sufixul moțional -că → țărancă + sufixul diminutival -uță → țărăncuță).

Compunerea este mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi unindu-se doi sau mai mulți termeni diferiți. De cele mai multe ori, termenii care intră în componența unui cuvânt compus își pierd sensul pe care îl au când există independent.

Procedeele de compunere sunt:

› alăturarea sau juxtapunerea, când termenii din care este compus cuvântul nu depind unul de altul (daco-roman, Bistrița-Năsăud, de la, despre, fiecare, pistol-rachetă, româno-francez);
› subordonarea, când unul dintre termenii cuvântului compus se află în relație de subordonare față de celălalt; de exemplu: vorbă-lungă, bunăvoință, floarea-soarelui, floare-de-colț, a binecuvânta, încurcă-lume, verde-smarald, clarvăzător, optsprezece, douăzeci și cinci;
› abrevierea sau prescurtarea, realizată cu:
o inițiale (A.E.R./AER – Asociația Editorilor din România, OZN – obiecte zburătoare neidentificate);
o inițiale și fragmente de cuvinte (TAROM/Tarom – Transporturile Aeriene Române);
o fragmente de cuvinte (Romavia – Compania română de aviație);
o cuvinte și fragmente de cuvinte (Distrigaz – Companie pentru distribuirea gazelor).

Cuvintele compuse prin alăturare și prin subordonare se pot scrie într-un cuvânt (dintre, fiecare), legate prin cratimă (Cluj-Napoca, coate-goale) sau separat, nelegate prin cratimă (cincizeci și trei, de pe lângă). Cuvintele obținute prin abreviere cu inițiale se pot scrie cu punct sau fără punct de abreviere.

Cuvintele compuse pot fi substantive (bună-credință, CFR), verbe (a binecuvânta), adjective (alb-argintiu), pronume (dumneata, Excelența Sa), numerale (treisprezece), adverbe (așadar), prepoziții (de la), conjuncții (ca să).

Un tip special de compunere (compunerea savantă) este cea realizată cu ajutorul unor elemente savante de compunere, având circulație internațională, provenite din limbile latină și greacă. Acestea se atașează înaintea rădăcinii (prefixoide) sau după rădăcină (sufixoide), pentru a forma cuvinte noi; de exemplu: aeromodel, anglofil, arahnofob, biosferă, filosof, fratricid, hidroavion, intravilan, intercultural, meritocrație, microcosmos, multinațional, polisemantic, pseudospecialist, telefon, viitorolog, zootehnie.

Lecţia 9. Derivarea.
Compunerea (actualizare)

Derivarea

1. Formează cât mai multe cuvinte de la substantivul floare, utilizând sufixele și pre­fixele date mai jos. Notează-le în caiet și subliniază sufi­xele și, unde este cazul, prefixele fiecărui cuvânt obținut. Menționează din ce grup de rotițe ai obținut diminutive și ce părți de vorbire ai obținut din celelalte două serii de rotițe.

2. Precizează care este rădăcina cuvintelor obținute la exercițiul 1. Menționează ce cuvinte alcătuiesc serii derivative.   

3. În lista de mai jos, printre mai multe cuvinte formate cu sufixe lexicale, s-a rătăcit un cuvânt for­mat cu ajutorul unor sufixe gramaticale. Bifează-l.

4. Următoarele cuvinte derivate au un sens nou față de cuvântul de bază și o altă categorie gramaticală: grădinăreasă (provenit din cuvântul grădinar), îngrijire (format de la cuvântul a îngriji), vorbi (format de la cuvântul de bază vorbă), lucrat (format de la cuvântul de bază a lucra). Compară cuvintele de bază cu cele nou formate în privința categoriei gramaticale și precizează ce diferențe observi.

5. Răspunde cerințelor de mai jos.

A. Alcătuiește cuvinte noi de la cele menționate în coloana din stânga, adăugând sufixele potrivite din coloana a doua. Urmează modelul dat.

Model: (argint + -ar = argintar)

B. Precizează ce parte de vorbire sunt cuvintele obținute.

6. Rezolvă cerințele date.

7. Indică sufixele și prefixele următoarelor cuvinte, formate prin derivare parasintetică:

8. Creează o serie derivativă pornind de la substantivul grădină.

Derivarea este mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului, prin care se formează cuvinte noi prin adăugarea de sufixe sau prefixe unei rădăcini.

Cuvântul de bază este elementul fundamental pentru cuvinte noi, iar rădăcina este alcătuită din sunetele comune cuvântului de bază și tuturor cuvintelor obținute de la acesta. Uneori acestea coincid (prieten, prietenie), dar cel mai adesea între cuvântul de bază și rădăcină există diferențe (fată, fetiță).

Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate după rădăcină pentru a forma cuvinte noi. Ele pot fi:

› lexicale, când creează cuvinte noi; de exemplu: ardelean, aurar, argintiu, bucătărie, cărțoi, degetar, dorință, pantofior, prietenește, zmeuriș;
› gramaticale, când creează forme gramaticale; de exemplu, sufixe de timp (-se pentru mai-mult-ca-perfect, cântasem), sufixul de infinitiv (-a din a cânta) etc.;
› lexico-gramaticale, când exprimă, simultan, un sens nou și o categorie gramaticală (de exemplu, lucrare, verb la infinitivul lung; lucrat, participiu.

Sufixele pot forma substantive (tinerime), verbe (pietrui), adjective (argintiu), adverbe (târâș), pronume (mătălică) sau interjecții (aolică).

Prefixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate înaintea rădăcinii, pentru a forma cuvinte noi; de exemplu: neșansă, ineficient, descumpăni, dezordine, deparazita, răsciti, reaminti.

Prefixele pot forma substantive (necredință), verbe (a înmulți, a reaminti), adjective (străvechi), adverbe (negreșit).

Derivatele parasintetice sunt formate în același timp cu un sufix și cu un prefix (a închipui).

Seriile derivative se formează atunci când baza unui cuvânt derivat este un alt cuvânt derivat (țară + sufixul de origi­ne -an → țăran + sufixul moțional -că → țărancă + sufixul diminutival -uță → țărăncuță).

Compunerea

1. Alăturat, sunt menționate două cuvinte compuse din textul Platanos. Precizează modul de compunere pentru fiecare. Completează spațiile libere cu informațiile corecte.

2. Plasează fiecare cuvânt compus în caseta corespunzătoare.

3. Indică elementele componente ale următoarelor cuvinte compuse formate prin abreviere:

4. Ce parte de vorbire este fiecare cuvânt compus de la exercițiu 2?

5. Asociază elementele savante de compunere din caseta din mijloc, al căror sens este explicat între paranteze, cu termenii potriviți din casetele laterale, pentru a obține cuvinte noi.

6. Explică sensul cuvintelor de mai jos, având în vedere sensul elementelor de compunere ce stau după rădăcină: -cid („ucigător“), -crație („conducere“), -fil („iubitor“), -fob („care urăște“), -log („specialist“).

Compunerea este mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi unindu-se doi sau mai mulți termeni diferiți. De cele mai multe ori, termenii care intră în componența unui cuvânt compus își pierd sensul pe care îl au când există independent.

Procedeele de compunere sunt:

› alăturarea sau juxtapunerea, când termenii din care este compus cuvântul nu depind unul de altul (daco-roman, Bistrița-Năsăud, de la, despre, fiecare, pistol-rachetă, româno-francez);
› subordonarea, când unul dintre termenii cuvântului compus se află în relație de subordonare față de celălalt; de exemplu: vorbă-lungă, bunăvoință, floarea-soarelui, floare-de-colț, a binecuvânta, încurcă-lume, verde-smarald, clarvăzător, optsprezece, douăzeci și cinci;
› abrevierea sau prescurtarea, realizată cu:
o inițiale (A.E.R./AER – Asociația Editorilor din România, OZN – obiecte zburătoare neidentificate);
o inițiale și fragmente de cuvinte (TAROM/Tarom – Transporturile Aeriene Române);
o fragmente de cuvinte (Romavia – Compania română de aviație);
o cuvinte și fragmente de cuvinte (Distrigaz – Companie pentru distribuirea gazelor).

Cuvintele compuse prin alăturare și prin subordonare se pot scrie într-un cuvânt (dintre, fiecare), legate prin cratimă (Cluj-Napoca, coate-goale) sau separat, nelegate prin cratimă (cincizeci și trei, de pe lângă). Cuvintele obținute prin abreviere cu inițiale se pot scrie cu punct sau fără punct de abreviere.

Cuvintele compuse pot fi substantive (bună-credință, CFR), verbe (a binecuvânta), adjective (alb-argintiu), pronume (dumneata, Excelența Sa), numerale (treisprezece), adverbe (așadar), prepoziții (de la), conjuncții (ca să).

Un tip special de compunere (compunerea savantă) este cea realizată cu ajutorul unor elemente savante de compunere, având circulație internațională, provenite din limbile latină și greacă. Acestea se atașează înaintea rădăcinii (prefixoide) sau după rădăcină (sufixoide), pentru a forma cuvinte noi; de exemplu: aeromodel, anglofil, arahnofob, biosferă, filosof, fratricid, hidroavion, intravilan, intercultural, meritocrație, microcosmos, multinațional, polisemantic, pseudospecialist, telefon, viitorolog, zootehnie.

1. Precizează ce parte de vorbire sunt cuvintele com­puse scrise italic în fragmentele de mai jos, selectate din textul Platanos.
Completează spațiile libere cu informațiile corecte.

a. „Totuși, în dimineața cu pricina, remarcasem că acel glob își schimbase oarecum nuanța: acum bătea într-un auriu-violet, ca și cum cineva ar fi suflat peste el o boare subțire, de liliac.“

b. „Acum chiar că ne captase atenția. Niciunul dintre noi nu ieșise din tabără. Eram aici de la vârste mici și rareori se întâmplase să vedem pe altcineva în afară de îngrijitori și de Cati.“

2. Indică elementele de compunere savantă din cuvintele date și precizează sensul acestora.

germanofil • autobiografie • biotehnologie • hidromasaj • microorganism • pluridisciplinar • pseudoartist • vicepreședinte • zoofob

3. Alege varianta corectă a compuselor din propozițiile de mai jos. Poți verifica în DOOM2 acolo unde ai îndoieli.

Redactează o descriere a brățărilor prieteniei din imaginea alăturată, folosind cel puțin cinci cuvinte derivate și două compuse. Subliniază-le.