Lecția 11

Construcțiile cu pronume reflexive

Construcțiile cu pronume reflexive sunt construcțiile în care forma neaccentuată (cliticul) a pronumelui reflexiv aflat în cazul dativ sau acuzativ însoțește un verb (se spală, își spune) și, în caz excepțional, un substantiv.
Uneori, construcția cu pronume reflexiv conține și forma accentuată a pronumelui reflexiv: Nu numai pe noi, ci și pe sine se amăgește.
Pronumele reflexiv poate intra și în componența locuțiunilor verbale: a-și bate joc, a se face de râs.
Construcțiile cu pronume reflexive sunt de două feluri:
› construcții în care pronumele reflexiv nu are funcție sintactică și intră în structura verbului, neanalizându-se separat: Ana se gândește la tine.
› construcții în care pronumele reflexiv are funcție sintactică:
  – de complement direct, când este în cazul acuzativ: Ionel se cunoaște destul de bine.
  – de complement indirect, când este în cazul dativ: Ionel își atribuie un rol nemeritat.
  – de complement posesiv, când este în cazul dativ și se află într-o structură ternară, însoțind un verb, dar asociindu-și și un substantiv: Ana și-a pregătit costumul.
  – de atribut pronominal în dativ, când este adjunctul unui substantiv: Mă imaginez la casa-mi., situație foarte rar întâlnită în limba română vorbită.

În construcțiile în care pronumele reflexiv nu are funcție sintactică, acesta nu poate fi reluat prin forma accentuată sau nu poate fi înlocuit printr-un pronume personal.
În construcțiile în care pronumele reflexiv are funcție sintactică, verbul acceptă:
› înlocuirea pronumelui reflexiv cu un pronume personal: Ana se supraestimează./Ana ne supraestimează;
› reluarea pronumelui reflexiv printr-o formă accentuată: Ana se supraestimează pe sine/pe ea.
› reluarea pronumelui reflexiv care sugerează reciprocitatea cu un grup pronominal – unii pe alții, unul cu altul, unii altora etc.: Copiii și-au trimis mesaje unii altora.
› reluarea pronumelui reflexiv aflat în structură ternară cu un pronume personal sau un adjectiv pronominal posesiv: Ionel își pregătește temele lui/sale.
Există situații în care pronumele reflexiv însoțește un verb care permite, în context, un complement de agent, exprimat sau neexprimat: Fișele se împart de către profesor.; Fișele se așază pe bancă (de către elevi). Aceste construcții se numesc pasiv-reflexive.



Lecția 11

Construcțiile cu pronume reflexive

1. Răspunde cerințelor de mai jos.

2. Ce parte de vorbire însoțește fiecare pronume reflexiv identificat la exercițiul anterior?

3. În enunțul „Actorii își repetă rolurile.”, pronumele refle­xiv însoțește verbul a repeta, dar se află în relație și cu un alt cuvânt. Notează-l și precizează ce parte de vor­bire este.

4. Ce parte de vorbire este cuvântul de care depinde pronumele reflexiv -mi din enunțul: Mă gândesc la viața-mi.?

5. Din ce fel de locuțiune fac parte pronumele reflexive din enunțurile de mai jos?

a. Mi-am dat seama că este prea târziu să vin la tine.
b. Nu mă voi da bătut niciodată.

6. Reia pronumele reflexiv din enunțurile date printr-o formă accentuată, apoi înlocuiește reflexivul cu un pronume personal, după modelul dat.

Ana se laudă. → Ana se laudă pe sine. → Ana ne laudă.
Ana își pregătește un ceai. → Ana își pregătește sieși un ceai. → Ana ne pregătește un ceai.


Copilul s-a îmbrăcat cu grijă. • Fratele meu și-a impus un mod de viață sănătos. • Adrian se apără de acuzații. • Ea își coase o rochie nouă.


a. Ce funcție sintactică are pronumele personal care a înlocuit pronumele reflexiv?
b. Ce funcție sintactică crezi că are pronumele reflexiv? Justifică-ți răspunsul.

7. În anumite situații, pronumele reflexiv care însoțește un verb sugerează reciprocitatea.

8. Alege răspunsul corect.

9. Reluați pronumele reflexiv din enunțurile care urmează, după modelul de la exercițiul 6. Ce constatați?

Ana se uită pe fereastră.
Ea își închipuie că am uitat-o.
Bunica s-a mirat la auzul veștii.
Colegul meu și-a revenit repede.  

10. Ce funcție sintactică are substantivul scris colorat din enunțul de mai jos?

Rolurile se distribuie de regizor.

Construcțiile cu pronume reflexive sunt construcțiile în care forma neaccentuată (cliticul) a pronumelui reflexiv aflat în cazul dativ sau acuzativ însoțește un verb (se spală, își spune) și, în caz excepțional, un substantiv.
Uneori, construcția cu pronume reflexiv conține și forma accentuată a pronumelui reflexiv: Nu numai pe noi, ci și pe sine se amăgește.
Pronumele reflexiv poate intra și în componența locuțiunilor verbale: a-și bate joc, a se face de râs.
Construcțiile cu pronume reflexive sunt de două feluri:
› construcții în care pronumele reflexiv nu are funcție sintactică și intră în structura verbului, neanalizându-se separat: Ana se gândește la tine.
› construcții în care pronumele reflexiv are funcție sintactică:
  – de complement direct, când este în cazul acuzativ: Ionel se cunoaște destul de bine.
  – de complement indirect, când este în cazul dativ: Ionel își atribuie un rol nemeritat.
  – de complement posesiv, când este în cazul dativ și se află într-o structură ternară, însoțind un verb, dar asociindu-și și un substantiv: Ana și-a pregătit costumul.
  – de atribut pronominal în dativ, când este adjunctul unui substantiv: Mă imaginez la casa-mi., situație foarte rar întâlnită în limba română vorbită.

În construcțiile în care pronumele reflexiv nu are funcție sintactică, acesta nu poate fi reluat prin forma accentuată sau nu poate fi înlocuit printr-un pronume personal.
În construcțiile în care pronumele reflexiv are funcție sintactică, verbul acceptă:
› înlocuirea pronumelui reflexiv cu un pronume personal: Ana se supraestimează./Ana ne supraestimează;
› reluarea pronumelui reflexiv printr-o formă accentuată: Ana se supraestimează pe sine/pe ea.
› reluarea pronumelui reflexiv care sugerează reciprocitatea cu un grup pronominal – unii pe alții, unul cu altul, unii altora etc.: Copiii și-au trimis mesaje unii altora.
› reluarea pronumelui reflexiv aflat în structură ternară cu un pronume personal sau un adjectiv pronominal posesiv: Ionel își pregătește temele lui/sale.
Există situații în care pronumele reflexiv însoțește un verb care permite, în context, un complement de agent, exprimat sau neexprimat: Fișele se împart de către profesor.; Fișele se așază pe bancă (de către elevi). Aceste construcții se numesc pasiv-reflexive.

1. Se dau următoarele enunțuri și următorul fragment:

Pisica s-a jucat cu ghemul de lână. • Adrian se lingușește zilnic pe lângă bunica. • Vecina mea se văicărește toată ziua. • Nu m-aș fi descurcat, dacă nu erai lângă mine. • Corina și-a spus că e mai bine să te implice și pe tine în proiectele ei. • Bogdan s-a însănătoșit și a venit la școală. • Prietena mamei și-a croit paltonul. • Se gândește la excursia pe care o vom organiza. • Mihai s-a codit să-mi răspundă. • Fetița s-a rușinat în fața atâtor oameni.

„Nici Take, nici Ianke nu se simt în stare a se elibera de prejudecățile timpului și ale etniei lor. […] Omenia personajelor, abia schițată până acuma, se dezvăluie în actul și planul al doilea: pridvoarele și curțile interioare ale clădirilor. Aici totul este mai cald, mai apropiat, despărțitura este o simplă convenție gospodărească, peste care vecinii își trec reciproc gustările.“

Ștefan Popa, Omenescul personajelor

2. Răspunde cerințelor de mai jos.

3. Bifează caseta din dreptul enunțului în care există o construcție pasiv-reflexivă.

1. Redactează un text de cel puțin 50 de cuvinte în care să prezinți o întâmplare la care ai participat și în care să folosești cinci construcții verbale cu pronume reflexive. Subliniază aceste construcții și notează dacă pronumele reflexiv are sau nu are funcție sintactică. 

2. Cât de des se folosește pronumele reflexiv în comunicarea orală? Ascultă cu atenție ceea ce spun cei din jurul tău și scrie o notă de jurnal în care să prezinți ce ai observat.