Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un substitut al acestuia, pronume sau numeral cu valoare pronominală.

 

După partea de vorbire prin care se exprimă, atributul este:

 

atribut adjectival exprimat prin adjectiv propriu-zis la toate gradele de comparație (Mă uit la blocul foarte înalt.), adjectiv provenit din verb la participiu (Îmi plac străzile ninse.), adjectiv provenit din verb la gerunziu (Văd mișcarea crescândă a fulgilor.), adjectiv provenit din adverb (N-am mai auzit așa vânt.), adjectiv pronominal (Casa noastră este mare.), locuțiune adjectivală (Dan este om de treabă.), numeral cu valoare adjectivală (În curte am trei copaci.);

 

• atribut substantival care poate fi:

· genitival, exprimat prin substantiv în cazul genitiv (Ferestrele caselor sunt mici.);

· prepozițional, exprimat prin:

- substantiv în cazul acuzativ cu prepoziție (Gardul de beton este înalt.) sau locuțiune prepozițională (Am întârziere față de termenul stabilit.);
- substantiv în cazul genitiv cu prepoziție (Ceaiul contra răcelii este parfumat.) sau locuțiune prepozițională (Clădirea din spatele casei este maro.);
- substantiv în cazul dativ cu prepoziție (Reușita grație ajutorului tău mă bucură.);· în nominativ, exprimat prin substantiv în cazul nominativ (Orașul București este frumos.);

· în dativ, exprimat prin substantiv în cazul dativ fără prepoziție (Conferirea de premii elevilor s-a făcut ieri. Ana este vară Inei.);

 

• atribut pronominal care poate fi:

· genitival, exprimat prin pronume în cazul genitiv (Părerea acestora este interesantă.);

· prepozițional, exprimat prin:

- pronume în cazul acuzativ cu prepoziție (Unul dintre ei pleacă.) sau locuțiune prepozițională (Purtarea față de ea a fost frumoasă.);
- pronume în cazul genitiv cu prepoziție (Plângerile împotriva lor sunt multe.) sau locuțiune prepozițională (Cățelul din spatele lor este mic.);
- pronume în cazul dativ cu prepoziție (Succesul mulțumită lor este mare.);

· în dativ, exprimat prin pronume în cazul dativ fără prepoziție (Oferirea de burse acestora este bună. Dan este unchi acesteia.), pronume personal sau reflexiv (Sufletu-i vesel râdea. În min­tea-și plănuia fapta.);

 

• atribut verbal exprimat prin verb

- la infinitiv, cu sau fără prepoziție (Bucuria de a vedea ninsoarea era mare. Avea înfățișarea a nu pricepe.);
- la supin (Drumul de străbătut era lung.);
- la gerunziu (Ninsoarea căzând era frumoasă.);

 

exprimat prin locuțiune verbală:

- la infinitiv (Dorința de a-și aduce aminte era puternică. Dădea impresia a nu-și da seama de situație.);
- la supin (Semnul de adus aminte este în carte.);

• atribut adverbial exprimat prin adverb cu sau fără prepoziție (Vântul de afară este rece. Mersul acolo este stabilit.);

exprimat prin locuțiune adverbială (Pomii din jur sunt acoperiți de zăpadă.);

• atribut interjecțional exprimat prin interjecție (Am mâncat o prăjitură mmm!).

Apoziția este o funcție sintactică suprimabilă și care exprimă o relație de echivalență de sens între aceasta și un substantiv bază sau precizează suplimentar proprietăți ale obiectului denumit de bază.

 

Este obligatoriu postpusă substantivului bază (sau unor pronume sau numerale cu valoare pronominală), pentru că, schimbându-se ordinea cuvintelor, se modifică și funcția sintactică a cuvintelor. De exemplu, sunt apoziții cuvintele scrise italic în propozițiile următoare: O voi vizita pe prietena mea, Mădălina. O voi vizita pe Mădălina, prietena mea.

 

Apoziția se desparte prin virgulă sau linie de pauză de restul propoziției sau este precedată de semnul două puncte.

 

Relația apozitivă nu este o relație de subordonare, apoziția nefiind un atribut, așa cum este atributul în nominativ care nu este suprimabil, stă doar în cazul nominativ și nu se desparte prin virgulă de restul enunțului. Apoziția poate fi introdusă prin adverbe cu rol explicativ (fără funcție sintactică): adică, anume, mai exact, respectiv etc.

 

Apoziția stă, de obicei, în cazul nominativ, indiferent de cazul substantivului bază (L-am întâlnit pe prietenul meu, Andrei.), dar poate și să reia cazul substantivului bază (Am vorbit cu Dan, cu prietenul tău.).

 

 

Apoziția se exprimă prin:

substantiv: Sora mea, Elena, este profesoară.;

 pronume: Prietenul meu, adică el, mă ajută mereu.;

 numeral cu valoare pronominală: Celelalte case, a doua și a treia, sunt renovate.;

 adjectiv: El este neascultător, mai exact obraznic.;

 forme verbale nepersonale: A câștigat concursul muncind, adică trudind.

 

Apoziția poate fi:

• simplă, când are un singur termen: Am întâlnit-o pe colega mea, Ana.;

• dezvoltată, când are doi sau mai mulți termeni: Acesta este Petre, colegul de bancă al Inei.; cuvintele care determină apoziția colegul îndeplinesc funcție sintactică în structura apozitivă: de bancă, atribut substantival prepozițional; al Inei, atribut substantival genitival.

Lecţia 15. Atributul. Apoziția

Atributul

1. Citește texul dat și răspunde cerințelor de mai jos.

Fulgii de zăpadă cad peste oraș. Doi mai mari s-au oprit pe fereastră. Nu este nimic special, dar ninsoarea căzută peste oraș mă încântă.

2. Asociază fiecărui substantiv din seria A un cuvânt din seria B.

A – casă • copaci • coșuri • lună • ninsoarea • noapte • orașul

B – acei • acoperit • a doua • asemenea • bătătoare la ochi • fumegânde • puternică

Construiește câte un enunț cu fiecare grup nominal obținut, pentru a descrie imaginea de mai jos.

3. Ce funcție sintactică au și ce părți de vorbire sunt cuvintele de la exercițiul 2, în enunțurile construite de tine?

4. Citește textul de mai jos și răspunde cerințelor date.

5. Identifică atributele substantivale din enunțurile de mai jos.

Alege varianta corectă pentru a preciza cazul substantivelor prin care se exprimă atributele identificate în enunțurile de mai sus.

6. Înlocuiește substantivele scrise colorat în propozițiile de mai jos mai întâi cu pronume, apoi cu numerale cu valoare pronominală, ca în modelul dat.

Mi-ar plăcea o vilă ca o cabană. → Mi-ar plăcea o vilă ca aceasta. → Mi-ar plăcea o vilă ca a doua.

7. Rezolvă următoarele cerințe:

8. Precizează felul atributelor din enunțurile de mai jos, analizând părțile de vorbire prin care se exprimă.

Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un substitut al acestuia, pronume sau numeral cu valoare pronominală.

 

După partea de vorbire prin care se exprimă, atributul este:

 

atribut adjectival exprimat prin adjectiv propriu-zis la toate gradele de comparație (Mă uit la blocul foarte înalt.), adjectiv provenit din verb la participiu (Îmi plac străzile ninse.), adjectiv provenit din verb la gerunziu (Văd mișcarea crescândă a fulgilor.), adjectiv provenit din adverb (N-am mai auzit așa vânt.), adjectiv pronominal (Casa noastră este mare.), locuțiune adjectivală (Dan este om de treabă.), numeral cu valoare adjectivală (În curte am trei copaci.);

 

• atribut substantival care poate fi:

· genitival, exprimat prin substantiv în cazul genitiv (Ferestrele caselor sunt mici.);

· prepozițional, exprimat prin:

- substantiv în cazul acuzativ cu prepoziție (Gardul de beton este înalt.) sau locuțiune prepozițională (Am întârziere față de termenul stabilit.);
- substantiv în cazul genitiv cu prepoziție (Ceaiul contra răcelii este parfumat.) sau locuțiune prepozițională (Clădirea din spatele casei este maro.);
- substantiv în cazul dativ cu prepoziție (Reușita grație ajutorului tău mă bucură.);

· în nominativ, exprimat prin substantiv în cazul nominativ (Orașul București este frumos.);

· în dativ, exprimat prin substantiv în cazul dativ fără prepoziție (Conferirea de premii elevilor s-a făcut ieri. Ana este vară Inei.);

 

• atribut pronominal care poate fi:

· genitival, exprimat prin pronume în cazul genitiv (Părerea acestora este interesantă.);

· prepozițional, exprimat prin:

- pronume în cazul acuzativ cu prepoziție (Unul dintre ei pleacă.) sau locuțiune prepozițională (Purtarea față de ea a fost frumoasă.);
- pronume în cazul genitiv cu prepoziție (Plângerile împotriva lor sunt multe.) sau locuțiune prepozițională (Cățelul din spatele lor este mic.);
- pronume în cazul dativ cu prepoziție (Succesul mulțumită lor este mare.);

· în dativ, exprimat prin pronume în cazul dativ fără prepoziție (Oferirea de burse acestora este bună. Dan este unchi acesteia.), pronume personal sau reflexiv (Sufletu-i vesel râdea. În min­tea-și plănuia fapta.);

 

• atribut verbal exprimat prin verb

- la infinitiv, cu sau fără prepoziție (Bucuria de a vedea ninsoarea era mare. Avea înfățișarea a nu pricepe.);
- la supin (Drumul de străbătut era lung.);
- la gerunziu (Ninsoarea căzând era frumoasă.);

 

exprimat prin locuțiune verbală:

- la infinitiv (Dorința de a-și aduce aminte era puternică. Dădea impresia a nu-și da seama de situație.);
- la supin (Semnul de adus aminte este în carte.);

• atribut adverbial exprimat prin adverb cu sau fără prepoziție (Vântul de afară este rece. Mersul acolo este stabilit.);

exprimat prin locuțiune adverbială (Pomii din jur sunt acoperiți de zăpadă.);

• atribut interjecțional exprimat prin interjecție (Am mâncat o prăjitură mmm!).

Apoziția

1. Indică substantivele al căror echivalent îl reprezintă cuvintele sau îmbinările de cuvinte scrise colorat în tex­tul următor, după modelul dat.

astrul nopții = Luna

2. Precizează dacă pot fi suprimate cuvintele scrise colorat la exercițiul precedent fără a afecta înțelesul textului. Care este poziția acestora față de substantivul echivalent care este baza lor semantică?

3. Crezi că există sau nu o relație de subordonare a cuvintelor sau a îmbinărilor de cuvinte echivalente față de substantivul bază? Formulează un argument pentru a-ți susține părerea.

4. Menționează cazul cu­­vin­­telor scrise italic în enunțurile de mai jos.

Văd tot orașul: casele, străzile, copacii, troienele.
Admir no­rii, Luna, stelele, adică cerul.
Merg la Maria – la prietena ta.
I-am telefonat Adinei, verișoarei mele.

5. Precizează semnele de punctuație prin care se des­part cuvintele sau grupurile de cuvinte scrise italic în următoarele enunțuri de restul propoziției. Bifează varianta corectă de răspuns.

Apoziția este o funcție sintactică suprimabilă și care exprimă o relație de echivalență de sens între aceasta și un substantiv bază sau precizează suplimentar proprietăți ale obiectului denumit de bază.

 

Este obligatoriu postpusă substantivului bază (sau unor pronume sau numerale cu valoare pronominală), pentru că, schimbându-se ordinea cuvintelor, se modifică și funcția sintactică a cuvintelor. De exemplu, sunt apoziții cuvintele scrise italic în propozițiile următoare: O voi vizita pe prietena mea, Mădălina. O voi vizita pe Mădălina, prietena mea.

 

Apoziția se desparte prin virgulă sau linie de pauză de restul propoziției sau este precedată de semnul două puncte.

 

Relația apozitivă nu este o relație de subordonare, apoziția nefiind un atribut, așa cum este atributul în nominativ care nu este suprimabil, stă doar în cazul nominativ și nu se desparte prin virgulă de restul enunțului. Apoziția poate fi introdusă prin adverbe cu rol explicativ (fără funcție sintactică): adică, anume, mai exact, respectiv etc.

 

Apoziția stă, de obicei, în cazul nominativ, indiferent de cazul substantivului bază (L-am întâlnit pe prietenul meu, Andrei.), dar poate și să reia cazul substantivului bază (Am vorbit cu Dan, cu prietenul tău.).

 

 

Apoziția se exprimă prin:

substantiv: Sora mea, Elena, este profesoară.;

 pronume: Prietenul meu, adică el, mă ajută mereu.;

 numeral cu valoare pronominală: Celelalte case, a doua și a treia, sunt renovate.;

 adjectiv: El este neascultător, mai exact obraznic.;

 forme verbale nepersonale: A câștigat concursul muncind, adică trudind.

 

Apoziția poate fi:

• simplă, când are un singur termen: Am întâlnit-o pe colega mea, Ana.;

• dezvoltată, când are doi sau mai mulți termeni: Acesta este Petre, colegul de bancă al Inei.; cuvintele care determină apoziția colegul îndeplinesc funcție sintactică în structura apozitivă: de bancă, atribut substantival prepozițional; al Inei, atribut substantival genitival.

1. Răspunde cerințelor următoare:

A. Indică atributele din enunțurile de mai jos.

C. Citește enunțul dat și bifează răspunsul corect.

2. Subliniază apozițiile din versurile de mai jos, mutând linia acolo unde trebuie.

Menționează felul apozițiilor identificate, analizând, în caiet, părțile de vorbire prin care se exprimă.

3. Pune semnele de punctuație necesare în textul de mai jos.

Creează o scurtă poezie în care să personifici Luna și să folosești minimum o apoziție.